Hârâi
Definitie, sens si explicatie
1Hârâi, hấrai, verb Iv.
1. Intranzitiv (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit.
2. Intranzitiv (Despre organele respiratorii; prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a harcai. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormait. ♦ A sforai.
3. Intranzitiv (Despre caini; la pers. 3) A marai.
4. Reflexiv recipr.
A se certa, a se ciondani. ♦ Tranzitiv (Familiar) A intarata, a irita pe cineva.
5. Reflexiv (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Har + sufix -ai.
1. Intranzitiv (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit.
2. Intranzitiv (Despre organele respiratorii; prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a harcai. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormait. ♦ A sforai.
3. Intranzitiv (Despre caini; la pers. 3) A marai.
4. Reflexiv recipr.
A se certa, a se ciondani. ♦ Tranzitiv (Familiar) A intarata, a irita pe cineva.
5. Reflexiv (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Har + sufix -ai.
2Hârâi verb a harcai, a horcai.
3Harai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 haraie, imperfect 3 singular haraia
4A Se Hârâi ma harai intranzitiv familiar A se certa usor (unul cu altul) pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /har + suf. -ai
5A Hârâi pers. 3 haraie
1. intranzitiv 1) (despre caini) A scoate sunete guturale aspre, manifestand iritare; a marai. 2) familiar peior.
A vorbi ragusit, cu voce dogita. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplacute.
2. tranzitiv familiar (persoane) A sacai in mod intentionat (pentru a intarata); a zadari. /har + sufix -ai
1. intranzitiv 1) (despre caini) A scoate sunete guturale aspre, manifestand iritare; a marai. 2) familiar peior.
A vorbi ragusit, cu voce dogita. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplacute.
2. tranzitiv familiar (persoane) A sacai in mod intentionat (pentru a intarata); a zadari. /har + sufix -ai