Ieruncă
Definitie, sens si explicatie
1Ieruncă, ierunci, substantiv feminin Pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Conform: limba slava (veche) j a r e n b ĩ.
2Ieruncă substantiv (Ornit.; Tetrastes bonasia) gainusa, (regional) alunar, bradioara, bradisoara, ierusca, gainuta-rosie, gotca-rosie, (Transilvania) pasare-imparateasca.
3Ierunca substantiv feminin (silabe ie-), g.-d. art. ieruncii; plural ierunci
4Ieruncă -ci f.
Pasare de talia unei ciori, cu mot pe cap si cu penaj rosiatic punctat, vanata pentru carnea ei gustoasa. / Cuvant limba slava (veche)
Pasare de talia unei ciori, cu mot pe cap si cu penaj rosiatic punctat, vanata pentru carnea ei gustoasa. / Cuvant limba slava (veche)
5Ierunca (ierunci), substantiv feminin – Urzica (Bonasia betulina). – Varianta irunca.
Origine incerta.
Pare a fi in legatura cu limba slava (veche) jarębĭ, jarębĭca „potirniche” (Cihac, Ii, 149; Scriban), insa der. directa este dificila.
Draganu, Dacor., Vi, 284, se gindea la limba sarba: jaruh „de primavara” sau bulgara jarka, jarica „puisor”.
Origine incerta.
Pare a fi in legatura cu limba slava (veche) jarębĭ, jarębĭca „potirniche” (Cihac, Ii, 149; Scriban), insa der. directa este dificila.
Draganu, Dacor., Vi, 284, se gindea la limba sarba: jaruh „de primavara” sau bulgara jarka, jarica „puisor”.