Iezuit -ă
Definitie, sens si explicatie
1Iezuit, -ă, iezuiti, -te, substantiv masculin (si adjectiv ) Membru al unui ordin de calugari catolici, intemeiat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ♢ (Adjectival) Atitudine iezuita. – Din franceza Jesuite, limba germana Jezuit.
2Iezuit substantiv masculin
1. membru al unui ordin de calugari catolici, creat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale.
2. (figurativ) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< franceza jesuite, limba germana Jesuit)
1. membru al unui ordin de calugari catolici, creat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale.
2. (figurativ) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< franceza jesuite, limba germana Jesuit)
3Iezuit adjectiv verifica cuvantul: duplicitar, fals, fariseic.
4Iezuit s, adjectiv verifica cuvantul: fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, siret, viclean.
5Iezuit substantiv masculin (silabe ie-), plural iezuiti
6Iezuit -ti m. 1) Membru al unui ordin de calugari catolici. 2) Persoana lipsita de sinceritate; fatarnic; prefacut. /<fr. jesuite, limba germana Jesuit
7Iezuit substantiv masculin Membru al unui ordin de calugari catolici, creat in 1534 de Ignatiu de Loyola pentru a lupta impotriva miscarilor populare si gandirii progresiste. ♦ (Figurat) Ipocrit, viclean, perfid. adjectiv De iezuit, al iezuitilor, specific iezuitilor; perfid. [Conform: franceza jesuite, limba germana Jesuit].
8Iezuit (iezuiti), substantiv masculin –
1. Membru al ordinului de calugari catolici intemeiat in 1534 de Ignacio de Loyola. –
2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Varianta (invechit) iezovit, jezuit.
Limba Latina Iesuita (secolul Xviii), conform limba sarba: ježovit. – Derivat iezuitic, adjectiv (care apartine iezuitilor); iezuitism, substantiv neutru (conceptie morala, religioasa si politica a iezuitilor).
1. Membru al ordinului de calugari catolici intemeiat in 1534 de Ignacio de Loyola. –
2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Varianta (invechit) iezovit, jezuit.
Limba Latina Iesuita (secolul Xviii), conform limba sarba: ježovit. – Derivat iezuitic, adjectiv (care apartine iezuitilor); iezuitism, substantiv neutru (conceptie morala, religioasa si politica a iezuitilor).