Incluziune
Definitie, sens si explicatie
1Incluziune, incluziuni, substantiv feminin
1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate in masa ei.
2. (Matematica) Proprietate care consta in faptul ca orice element al unei multimi date apartine si altei multimi. [Pronuntat: -zi-u-] – Din franceza Inclusion, limba latina Inclusio, -onis.
1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate in masa ei.
2. (Matematica) Proprietate care consta in faptul ca orice element al unei multimi date apartine si altei multimi. [Pronuntat: -zi-u-] – Din franceza Inclusion, limba latina Inclusio, -onis.
2Incluziune substantiv feminin
1. particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut.
2. (log.) cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac.
3. (matematica) relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. (< franceza inclusion, limba latina inclusio)
1. particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut.
2. (log.) cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac.
3. (matematica) relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. (< franceza inclusion, limba latina inclusio)
3Incluziune substantiv feminin (silabe -zi-u-), g.-d. art. incluziunii; plural incluziuni
4Incluziune -i f. 1) Impuritate din masa unui corp solid. 2) mat.
Raportul a doua ansambluri de elemente dintre care unul se include integral in celalalt. [Silabe In-clu-zi-u-] /<lat. inclusio, -onis, limba franceza: inclusion
Raportul a doua ansambluri de elemente dintre care unul se include integral in celalalt. [Silabe In-clu-zi-u-] /<lat. inclusio, -onis, limba franceza: inclusion
5Incluziune substantiv feminin Includere.
1. Particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut.
2. (Log.) Cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac.
3. (Matematica) Relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. [Varianta incluzie substantiv feminin / < franceza inclusion, conform limba latina inclusio].
1. Particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut.
2. (Log.) Cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac.
3. (Matematica) Relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. [Varianta incluzie substantiv feminin / < franceza inclusion, conform limba latina inclusio].