Independență
Definitie, sens si explicatie
1Independénță substantiv feminin
1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie.
2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din franceza Independance.
1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie.
2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din franceza Independance.
2Independénță substantiv feminin
1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ♢ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale).
2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent.
3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< franceza independance)
1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ♢ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale).
2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent.
3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< franceza independance)
3Independenta antonim: atarnare, dependenta
4Independénță substantiv
1. libertate, neatarnare, suveranitate, (invechit si popular) slobozenie, (invechit si reg.) slobozie, (invechit) nedependenta, volnicie. (- unui stat.)
2. verifica cuvantul: autocefalie.
1. libertate, neatarnare, suveranitate, (invechit si popular) slobozenie, (invechit si reg.) slobozie, (invechit) nedependenta, volnicie. (- unui stat.)
2. verifica cuvantul: autocefalie.
5Independenta substantiv feminin, g.-d. art. independentei
6Independénță f. 1) Caracter independent. 2) Stare de independenta; libertate de a actiona sau de a judeca independent. 3) Stare de libertate (politica, economica, nationala) a unui stat sau popor; suveranitate; neatarnare. 4) Statut international al unui stat in care suveranitatea sa este recunoscuta si de celelalte state. [G.-d. Independentei] /<fr. independance, limba italiana independenza
7Independénță substantiv feminin
1. Stare in care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatarnare. ♦ Stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale).
2. Libertate sau inclinare de a face sau de a privi ceva in mod independent.
3. Proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< franceza independance].
1. Stare in care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatarnare. ♦ Stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale).
2. Libertate sau inclinare de a face sau de a privi ceva in mod independent.
3. Proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< franceza independance].