Indicativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Indicativ, -ă, indicativi, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv (Rar) Care indica, care indruma.
2. Adjectiv (Gram.; in sintagma) Mod indicativ (si substantivat, n.) = mod personal care exprima, de obicei, o actiune prezentata de catre vorbitor ca reala.
3. Substantiv neutru: Tot ceea ce serveste pentru a indica ceva.
4. Substantiv neutru: Denumire conventionala atribuita unitatilor militare, comandantilor si unor ofiteri din statele-majore in scopul pastrarii secretului si pentru a nu fi recunoscute de inamic.
5. Substantiv neutru: Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul programului (de radio si de televiziune). ♢ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre al unei statii de radioemisie care permite ca aceasta sa fie distinsa de alte statii sau sa fie chemata. – Din franceza Indicatif, limba latina Indicatiws.
1. Adjectiv (Rar) Care indica, care indruma.
2. Adjectiv (Gram.; in sintagma) Mod indicativ (si substantivat, n.) = mod personal care exprima, de obicei, o actiune prezentata de catre vorbitor ca reala.
3. Substantiv neutru: Tot ceea ce serveste pentru a indica ceva.
4. Substantiv neutru: Denumire conventionala atribuita unitatilor militare, comandantilor si unor ofiteri din statele-majore in scopul pastrarii secretului si pentru a nu fi recunoscute de inamic.
5. Substantiv neutru: Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul programului (de radio si de televiziune). ♢ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre al unei statii de radioemisie care permite ca aceasta sa fie distinsa de alte statii sau sa fie chemata. – Din franceza Indicatif, limba latina Indicatiws.
2Indicativ, -ă I. adjectiv care indica, face cunoscut. o mod - (si substantiv neutru) = mod verbal care exprima o actiune reala.
I. substantiv neutru
1. denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etcetera
2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. o - de apel = apelativ conventional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< franceza indicatif, limba latina indicativus)
I. substantiv neutru
1. denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etcetera
2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. o - de apel = apelativ conventional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< franceza indicatif, limba latina indicativus)
3Indicativ adjectiv verifica cuvantul: indicator, indrumator.
4Indicativ adjectiv , substantiv (Gram.) (invechit) aratator. (Mo-dul -.)
5Indicativ adjectiv m., plural indicativi; f. singular indicativa, plural indicative
6Indicativ substantiv neutru, plural indicative
7Indicativ2 -e n.
Fapt ce indica ceva. ♢ - de apel semn constand din litere si cifre, fiind specific pentru fiecare emitator-receptor telegrafic sau radiofonic. /<fr. indicatif, limba latina indicativus
Fapt ce indica ceva. ♢ - de apel semn constand din litere si cifre, fiind specific pentru fiecare emitator-receptor telegrafic sau radiofonic. /<fr. indicatif, limba latina indicativus
8Indicativ1 -a (-i, -e) Care indica; folosit pentru indicare. ♢ Modul - mod personal care exprima o actiune reala (la prezent, trecut sau viitor). /<fr. indicatif, limba latina indicativus
9Indicativ, -ă adjectiv Care indica, indrumator. ♢ (Gram.) Modul indicativ (si substantiv neutru) = mod care exprima o actiune reala. substantiv neutru
1. Denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etcetera
2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. ♢ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre care serveste pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Conform: limba latina indicativus, franceza indicatif].
1. Denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etcetera
2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. ♢ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre care serveste pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Conform: limba latina indicativus, franceza indicatif].