Definitie Introduce - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: IntrodÚce, introduc, verb III.
Tranzitiv
1. A face ca cineva sau ceva sa intre, sa patrunda in ceva, undeva; a baga, a vari. ♦ A include, a adauga, a ingloba. ♦ Reflexiv A intra undeva (cu forta sau pe furis).
2. A face ca o persoana sa fie primita de cineva sau sa fie admisa intr-o organizatie, intr-o asociatie etcetera ♦ A ajuta pe cineva sa se initieze intr-un domeniu de activitate.
3. A pune in practica; a institui, a stabili (un obicei, o practica etcetera). [perf. substantiv introdusei, part. introdus] – Din limba latina Introducere. Conform: franceza i n t r o d u i r e.

Varianta definitie 2: IntrodÚce verb I. tr.
1. a baga, a include, a ingloba.
2. a face sa fie primit de cineva.
3. a initia, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu.
4. a institui, a stabili.
II. reflexiv a intra. (< limba latina introducere, dupa franceza introduire)

Varianta definitie 3: IntrodÚce verb
1. verifica cuvantul: baga.
2. a baga, a pune, a vari. (- vinul in damigeana.)
3. a baga, a trece, a vari. (- ata prin urechea acului.)
4. a se baga, a intra, a se vari. (S-a - in spartura din zid.)
5. verifica cuvantul: ingloba.
6. (livresc) a implementa. (A - o noua tehnologie.)
7. verifica cuvantul: initia.
8. verifica cuvantul: institui.

Varianta definitie 4: Introduce verb duce

Varianta definitie 5: A introdÚce introduc tranzitiv 1) A face sa intre inauntru; a vari; a baga. 2) (date, citate, precizari etcetera) A adauga intr-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta sa se initieze (intr-o problema, intr-o activitate). 4) (persoane) A face sa fie primit (intr-o organizatie, in casa cuiva etcetera). 5) (metode, obiceiuri etcetera) A face sa fie adoptat. [Silabe In-tro-] /<lat. introducere, limba franceza: introduire

Varianta definitie 6: IntrodÚce verb III. tr.
1. A baga, a vari (undeva, in ceva). ♦ A include, a ingloba. ♦ refl.
A intra.
2. A face sa fie primit de cineva.
3. A initia, a calauzi, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu.
4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practica etcetera). [P.i. introduc, perf. substantiv -dusei, part. -dus, varianta introduce verb III. / < limba latina introducere < intro – inauntru, ducere – a duce].