DexDefinitie.com

Io

1 silaba 2 litere Uzual
Definitie, sens si explicatie
1Io pronume pers. 1 singular verifica cuvantul: Eu (I.)
1. (La nominativ, tine locul numelui persoanei care vorbeste, cu functiune de subiect) Eu merg. ♢ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar...
2. (La dativ, in formele mie, imi, mi) Povestile ispravilor lui inca nu mi le-a spus. ♢ (Indica posesiunea) Îmi recitesc pagina din urma. ♢ (Intra in compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sarut mana matusii, luandu-mi ziua buna. ♢ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost?
3. (La acuzativ, in formele mine, ma, m-) Oamenii ma lauda. ♢ (Intra in compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit tarziu.
4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprima ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. [Pronuntat: (I) ieu. – Varianta: (I, popular) Io pronume pers. 1 singular] [Dex '98]
2Io, substantiv feminin
1. Cel mai apropiat satelit al lui Jupiter.
2. (Mitologia greaca) Slujnica sedusa de Zeus; cand Hera era pe cale de a-i descoperi impreuna Zeus a preschimbat-o intr-o junica alba. Sursa: Neoficial.
3Io – Formula care preceda, in documentele si inscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țarii Romanesti, si apoi ai Moldovei.
Ngr. ἴω, conform limba slava (veche) io, in documentele muntenesti (secolul Xiv).
Originea sa nu este precizata cu claritate; se pare ca este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης.
În rom. trebuie sa se fi confundat cu io, pronuntare vulgara a lui eu, pronume pers. de pers.
I sing.
Fara circulatie reala.

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera

Resurse