Ipohondru -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ipohondru, -ă, ipohondri, -e, adjectiv , substantiv masculin si feminin: (Persoana) care sufera de ipohondrie. [Varianta: Ipocondru, -a adjectiv , substantiv masculin si feminin:] – Din franceza Hypocondre.
2Ipohondru, -ă adjectiv, substantiv masculin f. (suferind) de ipohondrie. (< franceza hypocondre)
3Ipohondru adjectiv m., substantiv masculin, art. ipohondrul, plural ipohondri, art. ipohondrii; f. singular ipohondra, plural ipohondre
4Ipohondru -a (-i, -e) si substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre
5Ipohondru, -ă adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Suferind) de ipohondrie. [Varianta ipocondru, -a adjectiv , substantiv masculinf. / < franceza hipocondre].
6Ipohondru (ipohondra), adjectiv – Care are o stare psihica morbida caracterizata prin neliniste continua.
Franceza hypochondre, cu pronuntarea din limba neogreaca: – Derivat ipohondrie (mr. ipuhondrie), substantiv feminin (boala psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua), din limba neogreaca: ὑποχονδρία (secolul Xix); ipohondriac, adjectiv (hipocondriac), din limba greaca (veche) ὐποχονδριαϰός (secolul Xviii).
Franceza hypochondre, cu pronuntarea din limba neogreaca: – Derivat ipohondrie (mr. ipuhondrie), substantiv feminin (boala psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua), din limba neogreaca: ὑποχονδρία (secolul Xix); ipohondriac, adjectiv (hipocondriac), din limba greaca (veche) ὐποχονδριαϰός (secolul Xviii).