Irupe
Definitie, sens si explicatie
1Irupe, irup, verb Iii, Intranzitiv A iesi la iveala sau a se manifesta dintr-o data si cu putere, a izbucni; a navali, a napadi; a intra cu violenta. ♦ Figurativ a se revarsa, a deborda. [Varianta: Irumpe Verbiii] – Din limba latina Irrumpere (dupa rupe).
2Irupe verb intr. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a tasni. (dupa limba latina irrumpere)
3Irupe verb verifica cuvantul: erupe.
4Irupe (a izbucni) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural irup
5A Irupe irup intranzitiv 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etcetera) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a izbucni; a se dezlantui; a se declansa. 2) (de-spre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenta. 4) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a deborda. /<lat. irrumpere
6Irupe verb Iii intr.
A izbucni; a navali, a intra cu violenta. [P.i. irup, varianta irumpe verb Iii. / < limba latina irrumpere].
A izbucni; a navali, a intra cu violenta. [P.i. irup, varianta irumpe verb Iii. / < limba latina irrumpere].