Juxtapunere
Definitie, sens si explicatie
1Juxtapunere, juxtapuneri, substantiv feminin Actiunea de a juxtapune si rezultatul ei; alaturare, juxtapozitie. ♢ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcatuitoare ale unei propozitii sau fraze, care consta in simpla lor alaturare, fara ajutorul vreunui cuvant de legatura; parataxa. – Verifica cuvantul: Juxtapune.
2Juxtapunere substantiv feminin actiunea de a juxtapune; juxtapozitie. ♢ alaturare a doua cuvinte, propozitii sau fraze fara a le lega printr-o conjunctie; parataxa. (< juxtapune)
3Juxtapunere substantiv (Gram.) juxtapozitie, parataxa.
4Juxtapunere substantiv verifica cuvantul: alaturare.
5Juxtapunere substantiv feminin, g.-d. art. juxtapunerii; plural juxtapuneri
6Juxtapunere -i f. lingv.
Procedeu de legatura intre propozitii independente sintactic (dar corelate semantic), constand in simpla lor alaturare, fara conjunctie; parataxa. [G.-d. Juxtapunerii] /v. a juxtapune
Procedeu de legatura intre propozitii independente sintactic (dar corelate semantic), constand in simpla lor alaturare, fara conjunctie; parataxa. [G.-d. Juxtapunerii] /v. a juxtapune
7Juxtapunere substantiv feminin Actiunea de a juxtapune; alaturare; juxtapozitie. ♦ Alaturare a doua propozitii fara a le lega printr-o conjunctie; parataxa. [< Juxtapune].