Kief
Definitie, sens si explicatie
1Kiéf substantiv neutru
1. Repaus absolut, in mijlocul zilei, la orientali.
2. Stare de beatitudine. (din franceza kief < ar. maghrebian kayf = placere, sanatate, stare de satisfactie deplina; bucurie; stare de veselie provocata de hasis; hasis > limba turca: keyif)
1. Repaus absolut, in mijlocul zilei, la orientali.
2. Stare de beatitudine. (din franceza kief < ar. maghrebian kayf = placere, sanatate, stare de satisfactie deplina; bucurie; stare de veselie provocata de hasis; hasis > limba turca: keyif)
2Kiéf substantiv neutru Stare de repaus absolut (la orientali). [Pronume ki-ef. / < franceza kief].