Laibăr
Definitie, sens si explicatie
1Laibăr, laibare, substantiv neutru
1. Haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie, stransa pe corp si de obicei fara maneci; laibarac.
2. Manta lunga si larga pe care o purtau odinioara boierii. – Din sas. Leibel.
1. Haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie, stransa pe corp si de obicei fara maneci; laibarac.
2. Manta lunga si larga pe care o purtau odinioara boierii. – Din sas. Leibel.
2Laibăr substantiv verifica cuvantul: jiletca, pieptar, vesta.
3Laibăr substantiv mintean, surtuc, (regional) laibarac, (prin Moldova) baibarac, (Tpansilv., Banat si Mold.) caput. (- purtat de tarani.)
4Laibar substantiv neutru, plural laibare
5Laibăr -e n.
Haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie si, de obicei, fara maneci. [Silabe Lai-] /<sas. leibel
Haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie si, de obicei, fara maneci. [Silabe Lai-] /<sas. leibel
6Laibar (laibare), substantiv neutru –
1. Vesta, jiletca. –
2. Vesmint lung, caracteristic unor evrei din Orient.
Sas. leibel (Borcea 195). – Derivat laibarac, substantiv neutru (veston, scurtuc), din limba germana Leiberrock, prin substituire cu sufix -ac (Puscariu, Jb., Xviii, 118).
1. Vesta, jiletca. –
2. Vesmint lung, caracteristic unor evrei din Orient.
Sas. leibel (Borcea 195). – Derivat laibarac, substantiv neutru (veston, scurtuc), din limba germana Leiberrock, prin substituire cu sufix -ac (Puscariu, Jb., Xviii, 118).