Larmă
Definitie, sens si explicatie
1Larmă, (rar) larme, substantiv feminin
1. Zgomot mare; galagie. ♦ Figurativ (Rar) Framantare, zbucium.
2. (Înv.) Alarma. – Din limba maghiara Larma, scr. Larma.
1. Zgomot mare; galagie. ♦ Figurativ (Rar) Framantare, zbucium.
2. (Înv.) Alarma. – Din limba maghiara Larma, scr. Larma.
2Larma antonim: tacere, tihna, liniste
3Larmă substantiv
1. verifica cuvantul: harmalaie.
2. verifica cuvantul: zgomot.
1. verifica cuvantul: harmalaie.
2. verifica cuvantul: zgomot.
4Larmă substantiv verifica cuvantul: alarma.
5Larma substantiv feminin, g.-d. art. larmei; plural larme
6Larmă -e f.
Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etcetera); galagie; zarva. [G.-d. Larmei] /<sb. larma, ungara larma
Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etcetera); galagie; zarva. [G.-d. Larmei] /<sb. larma, ungara larma
7Larma (larme), substantiv feminin –
1. (Înv.) Alerta, alarma. –
2. Galagie, taraboi, zgomot mare.
Germ.
Alarm (‹ limba italiana all’arme), prin intermediul limba slava (veche) (pol., limba sarba:, cr. larma), sau al mag. larma (Cihac, Ii, 165; Galdi, Dict., 179).
Este un dublet al lui alarma, substantiv feminin, din franceza alarme.
Secolul Xviii. – Derivat larmalau, substantiv neutru (Trans., galagie), sing. reconstituit din plural larmalaie, conform harmalaie; larmui, verb (invechit, a alarma; a face zgomot); larmuitor, adjectiv (zgomotos).
1. (Înv.) Alerta, alarma. –
2. Galagie, taraboi, zgomot mare.
Germ.
Alarm (‹ limba italiana all’arme), prin intermediul limba slava (veche) (pol., limba sarba:, cr. larma), sau al mag. larma (Cihac, Ii, 165; Galdi, Dict., 179).
Este un dublet al lui alarma, substantiv feminin, din franceza alarme.
Secolul Xviii. – Derivat larmalau, substantiv neutru (Trans., galagie), sing. reconstituit din plural larmalaie, conform harmalaie; larmui, verb (invechit, a alarma; a face zgomot); larmuitor, adjectiv (zgomotos).