Legitim -ă
Definitie, sens si explicatie
1Legitim, -ă adjectiv
1. intemeiat pe lege, care se justifica prin lege; legal. o -a aparare = situatie in care se comite un act de violenta justificat legal, ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste.
2. just, drept; justificat, indreptatit. (< franceza legitime, limba latina legitimus)
1. intemeiat pe lege, care se justifica prin lege; legal. o -a aparare = situatie in care se comite un act de violenta justificat legal, ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste.
2. just, drept; justificat, indreptatit. (< franceza legitime, limba latina legitimus)
2Legitim, -ă, legitimi, -e, adjectiv
1. Care este intemeiat pe lege, care se justifica prin lege. ♢ Legitima aparare = situatie in care cineva comite un act de violenta pedepsit de lege, dar justificat ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste. ♦ (Despre casatorie) Facut cu indeplinirea formelor legale; (despre soti) casatorit legal; (despre copii) nascut din parinti casatoriti sau recunoscut de tata.
2. Care este justificat, indreptatit; just, echitabil. [Accentuat si: legitim] – Din franceza Legitime, limba latina Legitimus.
1. Care este intemeiat pe lege, care se justifica prin lege. ♢ Legitima aparare = situatie in care cineva comite un act de violenta pedepsit de lege, dar justificat ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste. ♦ (Despre casatorie) Facut cu indeplinirea formelor legale; (despre soti) casatorit legal; (despre copii) nascut din parinti casatoriti sau recunoscut de tata.
2. Care este justificat, indreptatit; just, echitabil. [Accentuat si: legitim] – Din franceza Legitime, limba latina Legitimus.
3Legitim antonim: nelegitim
4Legitim adjectiv
1. verifica cuvantul: fundamentat.
2. verifica cuvantul: indreptatit.
1. verifica cuvantul: fundamentat.
2. verifica cuvantul: indreptatit.
5Legitim adjectiv m., plural legitimi; f. singular legitima, plural legitime
6Legitim -a (-i, -e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept -.
Revendicare -a. ♢ -a aparare act de violenta folosit in scop de aparare si justificat de lege, comis impotriva unei persoane care savarseste un atac ilegal. 2) (despre casatorie) Care este consfintit prin lege; incheiat, respectandu-se prescriptiile legale. 3) (despre soti) Care este casatorit legal. 4) (despre copii) Care este nascut din parinti casatoriti legal sau este recunoscut de tata. 5) Care este considerat ca fiind just; indreptatit; justificat; motivat. /<fr. legitime, limba latina legitimus
Revendicare -a. ♢ -a aparare act de violenta folosit in scop de aparare si justificat de lege, comis impotriva unei persoane care savarseste un atac ilegal. 2) (despre casatorie) Care este consfintit prin lege; incheiat, respectandu-se prescriptiile legale. 3) (despre soti) Care este casatorit legal. 4) (despre copii) Care este nascut din parinti casatoriti legal sau este recunoscut de tata. 5) Care este considerat ca fiind just; indreptatit; justificat; motivat. /<fr. legitime, limba latina legitimus
7Legitim, -ă adjectiv
1. Legal. ♢ Legitima aparare = situatie in care se comite un act de violenta justificat legal ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste.
2. Just, drept; justificat, indreptatit. [< franceza legitime, conform limba latina legitimus].
1. Legal. ♢ Legitima aparare = situatie in care se comite un act de violenta justificat legal ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste.
2. Just, drept; justificat, indreptatit. [< franceza legitime, conform limba latina legitimus].