Mag
Definitie, sens si explicatie
1Mag, magi, substantiv masculin Preot la unele popoare orientale din antichitate; p.ext. invatat; filozof; astrolog; vrajitor. ♦ (În religia crestina) Fiecare dintre cei trei regi veniti din Orient sa se inchine lui Isus la nasterea sa. ♦ Figurativ Sol, vestitor. – Din limba slava (veche) Magŭ.
2Mag substantiv verifica cuvantul: magnetofon.
3Mag substantiv verifica cuvantul: astrolog.
4Mag substantiv
1. verifica cuvantul: vrajitor.
2. (Termen Bisericesc) (invechit) valfa. (Cei trei - de la rasarit.)
1. verifica cuvantul: vrajitor.
2. (Termen Bisericesc) (invechit) valfa. (Cei trei - de la rasarit.)
5Mag substantiv masculin, plural magi
6Mag magi m. 1) (in antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoana care prezice viitorul (dupa pozitia astrilor). 3) figurat Om invatat; persoana atotstiutoare; filozof. 4) Persoana care face vraji; vrajitor. 5) (in religia crestina) Rege mitic despre care se spune ca ar fi venit din orient la Bethleem sa se inchine lui Isus Hristos, la nasterea lui. 6) figurat Persoana care duce sau aduce vesti; vestitor. /<sl. magu
7Mag (magi), substantiv masculin –
1. Magician. –
2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag.
Ngr. μάγος, conform bulgara mag; si, in parte, din limba latina magus. – Derivat magie (var. cuvant invechit maghie), substantiv feminin, din limba latina magia, limba greaca (veche) μαγεία, (secolul Xvii) si, modern, din limba italiana maggia, franceza magie; magic, adjectiv , din franceza magique; maghicesc, adjectiv (invechit, magic).
1. Magician. –
2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag.
Ngr. μάγος, conform bulgara mag; si, in parte, din limba latina magus. – Derivat magie (var. cuvant invechit maghie), substantiv feminin, din limba latina magia, limba greaca (veche) μαγεία, (secolul Xvii) si, modern, din limba italiana maggia, franceza magie; magic, adjectiv , din franceza magique; maghicesc, adjectiv (invechit, magic).