Maimuță
Definitie, sens si explicatie
1Maimuță, maimute, substantiv feminin
1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformatia exterioara foarte asemanatoare cu a omului, inteligente si sociabile, cu un spirit de imitatie foarte dezvoltat.
2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte urata sau care obisnuieste sa imite pe altii. – Conform: limba neogreaca: m a i m u, limba turca: m a y m u n.
1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformatia exterioara foarte asemanatoare cu a omului, inteligente si sociabile, cu un spirit de imitatie foarte dezvoltat.
2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte urata sau care obisnuieste sa imite pe altii. – Conform: limba neogreaca: m a i m u, limba turca: m a y m u n.
2Maimuță substantiv verifica cuvantul: cocota, curva, femeie de strada, momaie, prostituata, sperietoare, tarfa.
3Maimuță substantiv (Zool.) (invechit si reg.) moima, (Ban. si Transilvania) maimuca, (invechit) simie. (Gorila este o -.)
4Maimuta substantiv feminin, g.-d. art. maimutei; plural maimute
5Maimuță -e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configuratia corpului asemanatoare cu cea a omului, care traieste in Asia, Africa si America de Sud. 2) fig. depr.
Persoana care obisnuieste sa imite pe altii. 3) depr.
Om urat. [G.-d. Maimutei] /<ngr. maimu, limba turca maymun
Persoana care obisnuieste sa imite pe altii. 3) depr.
Om urat. [G.-d. Maimutei] /<ngr. maimu, limba turca maymun
6Maimuta (maimute), substantiv feminin –
1. Animal tropical. –
2. Persoana care gesticuleaza ca o maimuta. –
3. Fmeie usoara. – Varianta (Moldova) momita, (invechit) moimita, monita, (Banat) maimuc, (Trans.) maimuca, maimuta, (invechit) maimun, moima.
Mr. maimun, megl. maimun.
Limba Turca: (arab.) maimun (Miklosich, Türk.
Elem., Ii, 122; Eguilaz 442; seineanu, Ii, 243; Berneker, Ii, 6; Lokotsch 1365), conform limba neogreaca: μαϊμοῦ, bulgara maimuna, limba sarba: maimun, limba italiana mammone, verifica cuvantul: franceza, prov. maimon, sp., port. mono.
Cuvintul adoptat definitiv in limba literara, dupa multa sovaire, este maimuta, care pare der. din limba neogreaca: Atestat din secolul Xvii.
Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuza.
Derivat maimuti, verb (a imita); maimutari, verb (a imita); maimutarie (var. maimutareala), substantiv feminin (imitatie ridicola, contrafacere, simulacru); momiti (var. monitari), verb (Mold., a imita); maimui, (invechit, a imita); momitarie (var. monitarie), substantiv feminin (Mold., imitatie); maimutaresc, adjectiv (ca de maimuta).
1. Animal tropical. –
2. Persoana care gesticuleaza ca o maimuta. –
3. Fmeie usoara. – Varianta (Moldova) momita, (invechit) moimita, monita, (Banat) maimuc, (Trans.) maimuca, maimuta, (invechit) maimun, moima.
Mr. maimun, megl. maimun.
Limba Turca: (arab.) maimun (Miklosich, Türk.
Elem., Ii, 122; Eguilaz 442; seineanu, Ii, 243; Berneker, Ii, 6; Lokotsch 1365), conform limba neogreaca: μαϊμοῦ, bulgara maimuna, limba sarba: maimun, limba italiana mammone, verifica cuvantul: franceza, prov. maimon, sp., port. mono.
Cuvintul adoptat definitiv in limba literara, dupa multa sovaire, este maimuta, care pare der. din limba neogreaca: Atestat din secolul Xvii.
Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuza.
Derivat maimuti, verb (a imita); maimutari, verb (a imita); maimutarie (var. maimutareala), substantiv feminin (imitatie ridicola, contrafacere, simulacru); momiti (var. monitari), verb (Mold., a imita); maimui, (invechit, a imita); momitarie (var. monitarie), substantiv feminin (Mold., imitatie); maimutaresc, adjectiv (ca de maimuta).