Marți
Definitie, sens si explicatie
1Marți1, (1) marti, substantiv feminin, (2) adverb
1. S.f.
Ziua a doua a saptamanii, care urmeaza dupa luni.
2. Adv.
În cursul zilei de marti1 (1); in ziua de marti1. ♦ (În forma martea) În fiecare marti1 (1). – Limba Latina Martis [dies].
1. S.f.
Ziua a doua a saptamanii, care urmeaza dupa luni.
2. Adv.
În cursul zilei de marti1 (1); in ziua de marti1. ♦ (În forma martea) În fiecare marti1 (1). – Limba Latina Martis [dies].
2Marți2 substantiv neutru verifica cuvantul: Mart1.
3Marti substantiv feminin, art. martea; plural marti, art. martile
4Marți f.
A doua zi a saptamanii. /<lat. martis
A doua zi a saptamanii. /<lat. martis
5Marti substantiv feminin – A doua zi a saptaminii. – Mr. marti, megl. mart.
Limba Latina Martis (dies), conform limba italiana martedì (calabr. marti), prov. dimartz, franceza mardi, cat. dimars, sp. martes, limba albaneza martë (Diez, I, 265; Puscariu 1035; Candrea-dens., 1055; Rew 5382; Philippide, Ii, 647).
Conform: mart. – Derivat Martica (var.
Martuica), substantiv feminin (nume de vaca nascuta intr-o marti); Martolea, substantiv feminin (nume de vaca; fantoma care se arata in noaptea de marti spre miercuri, cu ultimul sens poate prin incrucisare cu mirtina, mirtoaga, martafoi (de la marti, dupa Candrea-dens., 1055 si Tiktin; din limba sarba: maculja, „vaca roscata”, dupa Pascu, Suf., 272 si Pascu, Beiträge, 17).
Martolea a fost considerat si ca der. din martie, conform expresia Martolea cu fasolea, care echivaleaza lui ca martie’n post „la fix, nemiscat”.
Limba Latina Martis (dies), conform limba italiana martedì (calabr. marti), prov. dimartz, franceza mardi, cat. dimars, sp. martes, limba albaneza martë (Diez, I, 265; Puscariu 1035; Candrea-dens., 1055; Rew 5382; Philippide, Ii, 647).
Conform: mart. – Derivat Martica (var.
Martuica), substantiv feminin (nume de vaca nascuta intr-o marti); Martolea, substantiv feminin (nume de vaca; fantoma care se arata in noaptea de marti spre miercuri, cu ultimul sens poate prin incrucisare cu mirtina, mirtoaga, martafoi (de la marti, dupa Candrea-dens., 1055 si Tiktin; din limba sarba: maculja, „vaca roscata”, dupa Pascu, Suf., 272 si Pascu, Beiträge, 17).
Martolea a fost considerat si ca der. din martie, conform expresia Martolea cu fasolea, care echivaleaza lui ca martie’n post „la fix, nemiscat”.