Mascara
Definitie, sens si explicatie
1Mascara substantiv feminin fard pentru gene, rimel. (< limba italiana mascara)
2Mascara, mascarale, substantiv feminin (Înv.) Bufon, paiata, mascarici; p.ext. om neserios, puslama.
2. (Popular) Batjocura, ocara. ♢ Expresie A face (pe cineva) de mascara = A) a face (pe cineva) de ras, de rusine; B) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de doua parale (pe cineva). – Din limba turca: Maskara.
2. (Popular) Batjocura, ocara. ♢ Expresie A face (pe cineva) de mascara = A) a face (pe cineva) de ras, de rusine; B) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de doua parale (pe cineva). – Din limba turca: Maskara.
3Mascara substantiv verifica cuvantul: batjocura, bufon, imoralitate, impudoare, indecenta, mascarici, necuviinta, nerusinare, obscenitate, ocara, paiata, pornografie, rusine, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.
4Mascara substantiv feminin, art. mascaraua, g.-d. art. mascaralei; plural mascarale
5Mascara -le f. 1) inv.
Actor de circ sau de balci care evolua cu un program comic; mascarici; saltimbanc. 2) fam.
Cuvant sau actiune jignitoare. A spune -le. /<turc. maskara
Actor de circ sau de balci care evolua cu un program comic; mascarici; saltimbanc. 2) fam.
Cuvant sau actiune jignitoare. A spune -le. /<turc. maskara
6Mascara (mascarale), substantiv feminin –
1. Paiata. –
2. Zeflemea, indecenta, obscenitate. – Varianta mascara, (Banat) mascara.
Mr. mascara, megl. mascara.
Limba Turca: maskara, din arab. mashara (seineanu, Ii, 250; Berneker, Ii, 23; Lokotsch 1436; Ronzevalle 161), conform limba neogreaca: μασϰαρᾶς, limba albaneza, bulgara maskara, limba sarba: maskara.
Battisti, Iii, 2381, socoteste cuvintul arab diferit de limba italiana maschera, sp. mascara.
Schimbarea de accent e dificil de explicat in varianta mascara, in afara de cazul in care ar fi un deverbal de la mascari.
Atit mascara cit si mascari exista in secolul Xvii, mascara in secolul Xix.
Derivat mascari, verb (invechit, a-si bate joc, a zeflemisi; Banat, a se murdari; reflexiv, a se insulta), conform limba sarba: maskariti; mascaragiu, substantiv masculin (bufon; saltimbanc, cabotin), din limba turca: maskaraci, secolul Xviii; mascaralic, substantiv neutru (bufonerie), conform limba neogreaca: μασϰαραλίϰι; mascarici, substantiv masculin (paiata, bufon); mascariciune, substantiv feminin (invechit, bufonerie), secolul Xvii; mascornicie, substantiv feminin (bufonerie), cuvant invechit, secolul Xvii.
1. Paiata. –
2. Zeflemea, indecenta, obscenitate. – Varianta mascara, (Banat) mascara.
Mr. mascara, megl. mascara.
Limba Turca: maskara, din arab. mashara (seineanu, Ii, 250; Berneker, Ii, 23; Lokotsch 1436; Ronzevalle 161), conform limba neogreaca: μασϰαρᾶς, limba albaneza, bulgara maskara, limba sarba: maskara.
Battisti, Iii, 2381, socoteste cuvintul arab diferit de limba italiana maschera, sp. mascara.
Schimbarea de accent e dificil de explicat in varianta mascara, in afara de cazul in care ar fi un deverbal de la mascari.
Atit mascara cit si mascari exista in secolul Xvii, mascara in secolul Xix.
Derivat mascari, verb (invechit, a-si bate joc, a zeflemisi; Banat, a se murdari; reflexiv, a se insulta), conform limba sarba: maskariti; mascaragiu, substantiv masculin (bufon; saltimbanc, cabotin), din limba turca: maskaraci, secolul Xviii; mascaralic, substantiv neutru (bufonerie), conform limba neogreaca: μασϰαραλίϰι; mascarici, substantiv masculin (paiata, bufon); mascariciune, substantiv feminin (invechit, bufonerie), secolul Xvii; mascornicie, substantiv feminin (bufonerie), cuvant invechit, secolul Xvii.