Mecanică
Definitie, sens si explicatie
1Mecanică substantiv verifica cuvantul: masinarie, mecanism.
2Mecanică substantiv
1. mecanotehnica.
2. (cuvant ce tine de fizica) meca-nica cuantica = mecanica ondulatorie; mecanica ondulatorie = mecanica cuantica.
1. mecanotehnica.
2. (cuvant ce tine de fizica) meca-nica cuantica = mecanica ondulatorie; mecanica ondulatorie = mecanica cuantica.
3Mecanica substantiv feminin, g.-d. art. mecanicii
4Mecanică f. 1) Ramura a fizicii care studiaza miscarea si echilibrul corpurilor sub actiunea fortelor exercitate asupra lor. 2) Ramura a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea si functionarea masinilor, indeosebi a pieselor si mecanismelor care servesc la transmiterea miscarii. [G.-d. Mecanicii] /<lat. mechanica, limba italiana meccanica, limba germana Mechanik
5Mecanică substantiv feminin
1. stiinta care studiaza conditiile miscarii si ale repausului corpurilor. ♦ Mecanica cereasca = stiinta care studiaza miscarea astrilor.
2. Tehnica procedeelor in care intervin in special fenomene mecanice; mecanotehnica. [Genitiv -cii. / conform franceza mecanique, conform limba greaca (veche) mechane – masina].
1. stiinta care studiaza conditiile miscarii si ale repausului corpurilor. ♦ Mecanica cereasca = stiinta care studiaza miscarea astrilor.
2. Tehnica procedeelor in care intervin in special fenomene mecanice; mecanotehnica. [Genitiv -cii. / conform franceza mecanique, conform limba greaca (veche) mechane – masina].