Meliță
Definitie, sens si explicatie
1Méliță, melite, substantiv feminin Unealta de lemn cu ajutorul careia se zdrobesc tulpinile de canepa si de in pentru a se alege fuiorul. ♢ Figurativ (Familiar) Gura (considerata ca organ al vorbirii). ♢ Expresie A da cu melita = a trancani, a flecari. – Bg. Melica.
2Méliță, melite, substantiv feminin
1. Unealta primitiva de lemn, folosita in industria casnica pentru melitare; zdrobitor. ♦ Masina de melitat, prevazuta cu cutite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru.
2. Figurativ (Familiar si depr.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). ♢ Expresie A da cu melita (sau din melita) = a trancani, a flecari. – Din bulgara Melica.
1. Unealta primitiva de lemn, folosita in industria casnica pentru melitare; zdrobitor. ♦ Masina de melitat, prevazuta cu cutite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru.
2. Figurativ (Familiar si depr.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). ♢ Expresie A da cu melita (sau din melita) = a trancani, a flecari. – Din bulgara Melica.
3Méliță substantiv (Tehnica) (regional) frangator, zdrobitor. (- pentru zdrobit canepa.)
4Méliță substantiv verifica cuvantul: gloaba, gura, martoaga.
5Méliță s., adjectiv verifica cuvantul: clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.
6Melita substantiv feminin, g.-d. art. melitei; plural melite
7Méliță -e f. 1) Unealta de lemn constand dintr-o limba basculanta si doua falci, folosita pentru a zdrobi tulpinile de canepa sau de in in vederea separarii firelor de partea lemnoasa. 2) fig. peior.
Organ al vorbirii; gura. ♢ A da cu -a a toca din gura; a palavragi. [G.-d. Melitei] /<bulg. melica
Organ al vorbirii; gura. ♢ A da cu -a a toca din gura; a palavragi. [G.-d. Melitei] /<bulg. melica
8Melita (melite), substantiv feminin –
1. Unealta de melitat. –
2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’ita.
Bg. melica, limba sarba: maljica, din limba slava (veche) mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a macina” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 192; Byhan 318; Conev 75). – Derivat melita, verb (a marunti cu melita; a trancani); melitator, substantiv masculin (cel care melita); melitat, substantiv neutru (melitare); melitoi, substantiv neutru (melita mare); melituica, substantiv feminin (melita mica).
1. Unealta de melitat. –
2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’ita.
Bg. melica, limba sarba: maljica, din limba slava (veche) mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a macina” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 192; Byhan 318; Conev 75). – Derivat melita, verb (a marunti cu melita; a trancani); melitator, substantiv masculin (cel care melita); melitat, substantiv neutru (melitare); melitoi, substantiv neutru (melita mare); melituica, substantiv feminin (melita mica).