Mesteca
Definitie, sens si explicatie
1Mesteca2 verb I verifica cuvantul: Amesteca.
2Mesteca1, mestec, verb I. Tranzitiv A sfarama un aliment cu dintii si a-l amesteca in gura (pentru a-l inghiti). ♦ A invarti ceva (cu limba) in gura. ♦ Figurativ A pune la cale; a planui. – Limba Latina Masticare.
3Mesteca verb a amesteca, (popular) a dumica. (A - un aliment in gura.)
4Mesteca verb, indicativ prezent 1 singular mestec, 3 singular si plural mesteca
5A mesteca mestec tranzitiv 1) (alimente) A sfarama cu dintii (in gura), inmuind cu saliva (pentru a inlesni inghitirea si digerarea). 2) A invarti in gura cu limba. - guma. 3) (mai ales alimente) A misca (cu o lingura) pentru a obtine o masa omogena sau pentru a nu se arde la foc. 4) fig. (mai ales actiuni reprobabile) A pune la cale; a organiza pe ascuns; a urzi; a tese; a unelti; a coace. /<lat. masticare
6Mesteca (mestec, mestecat), verb – A amesteca in gura. – Megl. mestic, misticari.
Limba Latina mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Puscariu 1062; Rew 5398), conform limba italiana masticare, prov. mascher, franceza macher, sp., port. masgar. – Derivat mestecator, substantiv masculin (cel care mesteca).
Limba Latina mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Puscariu 1062; Rew 5398), conform limba italiana masticare, prov. mascher, franceza macher, sp., port. masgar. – Derivat mestecator, substantiv masculin (cel care mesteca).
7Mesteca (mestec, at), verb – A amesteca.
Limba Latina *mixticāre (Puscariu 1063; Candrea-dens., 1085; Iordan, Dift., 123; Rew 5398a), conform limba albaneza meštekuem, limba italiana mestare, abruz. (am)misteka, conform amesteca. – Derivat mestecator, adjectiv (invechit, rasculat; care amesteca); mestecator, substantiv neutru (batator, mai); mestec, substantiv neutru (invechit, amestec); mestecatura, substantiv feminin (amestec, dezordine); mestecus, substantiv neutru (batator; bat pentru a amesteca porumbul fiert); mestecau, substantiv neutru (Trans., facalet; Arg., gura, plisc).
Limba Latina *mixticāre (Puscariu 1063; Candrea-dens., 1085; Iordan, Dift., 123; Rew 5398a), conform limba albaneza meštekuem, limba italiana mestare, abruz. (am)misteka, conform amesteca. – Derivat mestecator, adjectiv (invechit, rasculat; care amesteca); mestecator, substantiv neutru (batator, mai); mestec, substantiv neutru (invechit, amestec); mestecatura, substantiv feminin (amestec, dezordine); mestecus, substantiv neutru (batator; bat pentru a amesteca porumbul fiert); mestecau, substantiv neutru (Trans., facalet; Arg., gura, plisc).