Definitie Miez - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Miez, miezuri, substantiv neutru
1. Parte interioara (moale) a unui fruct, a painii etcetera, inima (IV 3). ♦ Partea cea mai dinauntru, centrala a unui lucru, a unui spatiu etcetera interior; spec. partea din interior, comestibila, a unei nuci. ♦ Expresie A hrani (sau a creste pe cineva) cu miez de nuca = a tine pe cineva in huzur; a rasfata. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnatorie, asezata in interiorul acesteia, cu ajutorul careia se obtin goluri sau scobituri intr-o piesa turnata. ♦ Piesa de fier masiv, de otel sau formata din lame de otel decupate, care se introduce in interiorul unor aparate electrice.
2. Figurativ, Partea esentiala, fondul unei probleme; semnificatie, talc. ♢ Locutiune adjectiv Cu miez = cu talc, substantial.
3. (În sintagmele) Miezul noptii sau miez de noapte = A) ora 12 noaptea; B) perioada din jurul orei 24; toiul noptii.
Miezul zilei = A) ora 12 ziua, amiaza; B) perioada din jurul orei 12 ziua, toiul zilei.
Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din limba latina Medius.

Varianta definitie 2: Miez substantiv verifica cuvantul: continut, esenta, fond, materie.

Varianta definitie 3: Miez substantiv
1. verifica cuvantul: centru.
2. (regional) sambure. (- de nuca.)
3. centru, mijloc, (figurativ) buric, inima. (În -ul pamantului.)
4. verifica cuvantul: toi.
5. (Termen Bisericesc) miezul paresimilor = (regional) tandala (art.).

Varianta definitie 4: Miez substantiv neutru/ substantiv masculin, (tehn.) plural n. miezuri/(parti comestibile la nuci) m. miezi

Varianta definitie 5: Miez -uri n. 1) Partea inferioara, de obicei moale, a unui fruct, a unui sambure, a painii. - de nuca. 2) Partea din mijloc a unui lucru. -ul osului. 3) pop.
Partea comestibila, curatata de coaja, a semintelor (de floarea-soarelui, de dovleac etcetera). 4) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ♢ -ul noptii mijlocul, toiul noptii. -ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig.
Partea esentiala a unei probleme; esenta; fond. ♢ Cu - cu continut, cu talc. /<lat. medius

Varianta definitie 6: Miez (miezuri), substantiv neutru –
1. Mijloc, centru, punct central. –
2. Inima, buric, galbenus. –
3. Pulpa, maduva. –
4. Esenta; partea moale a piinii. – Mr. ńedzu, megl. (m)ńez, istr. mež.
Limba Latina mĕdius (Diez, I, 276; Puscariu 1075; Candrea-Dens., 1105; REW 5462). – Derivat miaza, adjectiv (medie), din limba latina mĕdia, pastrat numai in comp.; miaza Paresi (invechit, apoi Miezi-Paresimi), substantiv feminin (jumatatea postului mare), din limba latina media quadragesima; miazanoapte, substantiv feminin (invechit, miezul noptii; cuvant invechit, larva nocturna; nord); substituita la primul sens de miezul noptii; miazazi, substantiv feminin (invechit, amiaza; sud), substituita la primul sens de amiaza, verifica cuvantul: aici; miezos, adjectiv (cu mult miez, carnos); miezura, substantiv feminin (lina de proasta calitate, resturi de la darac; Bucovina, tarite), sing. reconstitiut din plural miezuri; miezuina, substantiv feminin (Trans., hotar, hat, razor), cu sufix -ina ca in viezuina, pascuina (relatie cu mejdina, conform Candrea, Cihac, II, 191, Tiktin, e dubioasa); primez (var. primiez), substantiv neutru (despartitura; scindura sau bat care desparte doi cai intr-un grajd), in Olt., Banat si Trans., poate direct din limba latina per medium (Candrea-Dens., 1103; Tiktin); impremieza, verb (a separa cu un perete despartitor; a imparti in doua).