Mindir
Definitie, sens si explicatie
1Mindir, mindire, substantiv neutru (Regional)
1. Saltea umpluta cu paie.
2. Plapuma; cuvertura.
3. Haina scurta de iarna, in portul popular, cu maneci, vatuita si trasa la masina. – Din limba turca: Minder.
1. Saltea umpluta cu paie.
2. Plapuma; cuvertura.
3. Haina scurta de iarna, in portul popular, cu maneci, vatuita si trasa la masina. – Din limba turca: Minder.
2Mindir substantiv (regional) paier, strajac. (Doarme pe un -.)
3Mindir substantiv neutru, plural mindire
4Mindir -e n. reg. 1) Saltea umpluta cu paie. 2) Învelitoare de pat; cuvertura. /<turc. minder
5Mindir (mindire), substantiv neutru – (Moldova) Saltea de paie. – Mr., megl. minder.
Limba Turca: minder (Roesler 599; seineanu, Ii, 260; Berneker, Ii, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), conform limba neogreaca: μεντέρι, limba albaneza, limba sarba: minder, bulgara mender. – Derivat mindirigiu, substantiv masculin (plapumar, tapiter).
Limba Turca: minder (Roesler 599; seineanu, Ii, 260; Berneker, Ii, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), conform limba neogreaca: μεντέρι, limba albaneza, limba sarba: minder, bulgara mender. – Derivat mindirigiu, substantiv masculin (plapumar, tapiter).