Miocen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Miocén, -ă adjectiv, substantiv neutru (din) prima epoca a neogenului. (< franceza miocène)
2Miocén, -ă, mioceni, -e, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Epoca inferioara a neogenului, caracterizata prin flora si fauna apropiate de cele actuale, in care s-au format contururile actuale ale continentelor si principalele lanturi de munti.
2. Adjectiv Care apartine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pronuntat: -mi-o-] – Din franceza Miocène.
1. Substantiv neutru: Epoca inferioara a neogenului, caracterizata prin flora si fauna apropiate de cele actuale, in care s-au format contururile actuale ale continentelor si principalele lanturi de munti.
2. Adjectiv Care apartine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pronuntat: -mi-o-] – Din franceza Miocène.
3Miocén adjectiv (Geol.) miocenic. (Depozite -.)
4Miocen substantiv neutru (silabe mi-o-)
5Miocén n.
Epoca inferioara a neogenului, caracterizata printr-o flora si fauna apropiata de cele pe care le cunoastem astazi. [Silabe Mi-o-] /<fr. miocene
Epoca inferioara a neogenului, caracterizata printr-o flora si fauna apropiata de cele pe care le cunoastem astazi. [Silabe Mi-o-] /<fr. miocene
6Miocén substantiv neutru (Geol.) Prima epoca (serie) a neogenului. adjectiv Care apartine acestei epoci; miocenic. [Pronume mi-o-. / < franceza miocène, conform limba greaca (veche) meion – mai putin, kainos – recent, nou].