Miraz
Definitie, sens si explicatie
1Miraz1, mirazuri, substantiv neutru (Înv. si reg.) Mostenire (lasata sau primita). [Varianta: Mereaz substantiv neutru] – Din limba turca: Mirās.
2Miraz2 substantiv neutru (Regional) Lucru care produce mirare; minunatie. – Conform: m i r a 1.
3Miraz substantiv verifica cuvantul: bazaconie, bizarerie, bazdaganie, ciudatenie, curiozitate, dracie, dracovenie, minunatie, mostenire, nastrusnicie, nazdravanie, patrimoniu, pozna, succesiune.
4Miraz (minunatie) substantiv neutru
5Miraz (mostenire) substantiv neutru, plural mirazuri
6Miraz -uri n. cuvant invechit Mostenire ramasa (pe neasteptate) de la cineva. /<turc. miras
7Miraz (mirazuri), substantiv neutru – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz.
Limba Turca: miras, din arab. mῑrat (Miklosich, Türk.
Elem., Ii, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I , 60), conform limba neogreaca: μιράσι, bulgara, limba sarba: miraz.
Limba Turca: miras, din arab. mῑrat (Miklosich, Türk.
Elem., Ii, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I , 60), conform limba neogreaca: μιράσι, bulgara, limba sarba: miraz.