Mireasmă
Definitie, sens si explicatie
1Mireasmă, miresme, substantiv feminin
1. Miros placut si puternic, raspandit mai ales de plante si flori; parfum, aroma.
2. (La plural) Uleiuri sau substante aromatice placut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumeaza in casa etcetera; balsam. – Din limba slava (veche) Mirizma.
1. Miros placut si puternic, raspandit mai ales de plante si flori; parfum, aroma.
2. (La plural) Uleiuri sau substante aromatice placut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumeaza in casa etcetera; balsam. – Din limba slava (veche) Mirizma.
2Mireasma antonim: miasma
3Mireasmă substantiv
1. aroma, balsam, parfum, (astazi rar) boare, (rar) mirodenie, (regional) smag, (Mold. si Bucovina) mirozna, (invechit) odor, olm. (Din gradina venea o - ametitoare de flori.)
2. verifica cuvantul: balsam.
1. aroma, balsam, parfum, (astazi rar) boare, (rar) mirodenie, (regional) smag, (Mold. si Bucovina) mirozna, (invechit) odor, olm. (Din gradina venea o - ametitoare de flori.)
2. verifica cuvantul: balsam.
4Mireasma substantiv feminin, g.-d. art. miresmei; plural miresme
5Mireasmă -esme f.
Miros placut, patrunzator; parfum; aroma. /<sl. mirizma
Miros placut, patrunzator; parfum; aroma. /<sl. mirizma
6Mireasma (miresme), substantiv feminin –
1. Parfum, miros bun. –
2. Aroma, substanta aromatica. – Varianta (invechit) mirizma.
Mr. anurisma, megl. mirizma.
Ngr. μύρισμα, in parte prin intermediul limba slava (veche) mirizma. – Derivat mirozna (var. miroasna), substantiv feminin (Mold., parfum), incrucisare a lui mireasma cu miros; miresmi (var. inmiresmi, inmiresma), verb (a parfuma).
Conform: mir, miros.
1. Parfum, miros bun. –
2. Aroma, substanta aromatica. – Varianta (invechit) mirizma.
Mr. anurisma, megl. mirizma.
Ngr. μύρισμα, in parte prin intermediul limba slava (veche) mirizma. – Derivat mirozna (var. miroasna), substantiv feminin (Mold., parfum), incrucisare a lui mireasma cu miros; miresmi (var. inmiresmi, inmiresma), verb (a parfuma).
Conform: mir, miros.