Miros
Definitie, sens si explicatie
1Miros, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, substantiv neutru L. Unul dintre cele cinci simturi cu care sunt inzestrati oamenii si unele animale, prin care organismul primeste informatii asupra proprietatilor chimice ale unor substante care emana vapori; capacitate de a percepe si deosebi aceste emanatii; olfactie. ♦ Figurativ Perspicacitate, intuitie, sagacitate.
2. Emanatie placuta sau neplacuta pe care o exala unele corpuri; proprietate a unor substante de a produce asemenea emanatii; senzatie pe care o produce aceasta emanatie asupra simtului olfactiv.
3. (Mai ales la plural) Condiment, mirodenie. [Accentuat si: miros] – Din Mirosi (derivat regresiv).
2. Emanatie placuta sau neplacuta pe care o exala unele corpuri; proprietate a unor substante de a produce asemenea emanatii; senzatie pe care o produce aceasta emanatie asupra simtului olfactiv.
3. (Mai ales la plural) Condiment, mirodenie. [Accentuat si: miros] – Din Mirosi (derivat regresiv).
2Miros substantiv verifica cuvantul: fler, perspicacitate.
3Miros substantiv (livresc) olfactie, (rar) abur, abureala, (invechit) miroseala, mirosenie, odor, odorat, olm. (Simtul -ului.)
4Miros substantiv neutru, (senzatii) plural mirosuri
5Miros -uri n. 1) Simt prin care organismul percepe si deosebeste diferite emanatii, raspandite in aer de unele substante sau corpuri. 2) Emanatie placuta sau neplacuta, raspandita in mediul inconjurator de unele substante si corpuri. - de trandafir. /v. a mirosi