Miță
Definitie, sens si explicatie
1Miță, mite, substantiv feminin (Mai ales la plural) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ Lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Limba Latina *Agnicius, -a „de miel”.
2Miță substantiv codina, (regional) miezura, tusinatura. (- este lana de calitate inferioara.)
3Mita substantiv feminin, g.-d. art. mitei; plural mite
4Miță -e f. 1) Lana (scurta) tunsa pentru prima data de pe miei. 2) Lana de calitate inferioara (tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor). 3) mai ales la plural Fire lungi de lana care atarna in smocuri. /<lat. agnicius, -a
5Mita (mite), substantiv feminin –
1. Smoc de lina sau de par. –
2. Lina de miel netunsa. –
3. Smoc de par la pintenul calaretilor. – Varianta mit.
Mr. ńit.
Origine indoielnica.
Se considera in general drept der. de la limba latina *agnicius „de miel” (Candrea-dens., 1142; Candrea; Pascu, Beiträge, 11; Pascu, I, 134), der. care pare posibila, dar nu suficienta pentru a explica toate acceptiile cuvintului.
Poate ca este in loc de *nita si vine din limba latina inituum, conform reg. nizilu „fir”, catan. nizzulu „fir” (Rom., Forsch., Lxiv 417).
Derivat din pol. jagnięcy „de miel” (Cihac, Ii, 199), din limba latina mῑca „fragment” (Tiktin) sau din mita „pisica” (Rew 5557) pare indoielnica.
Derivat mitui (var. miti), verb (a tunde mieii pentru prima oara); mituit, substantiv neutru (tunsul mieilor); mitos, adjectiv (cu multe mite), care nu are nici o legatura cu mita (Puscariu, Jb., Xi, 54; Rew 5557).
1. Smoc de lina sau de par. –
2. Lina de miel netunsa. –
3. Smoc de par la pintenul calaretilor. – Varianta mit.
Mr. ńit.
Origine indoielnica.
Se considera in general drept der. de la limba latina *agnicius „de miel” (Candrea-dens., 1142; Candrea; Pascu, Beiträge, 11; Pascu, I, 134), der. care pare posibila, dar nu suficienta pentru a explica toate acceptiile cuvintului.
Poate ca este in loc de *nita si vine din limba latina inituum, conform reg. nizilu „fir”, catan. nizzulu „fir” (Rom., Forsch., Lxiv 417).
Derivat din pol. jagnięcy „de miel” (Cihac, Ii, 199), din limba latina mῑca „fragment” (Tiktin) sau din mita „pisica” (Rew 5557) pare indoielnica.
Derivat mitui (var. miti), verb (a tunde mieii pentru prima oara); mituit, substantiv neutru (tunsul mieilor); mitos, adjectiv (cu multe mite), care nu are nici o legatura cu mita (Puscariu, Jb., Xi, 54; Rew 5557).