Monolog
Definitie, sens si explicatie
1Monolog substantiv neutru
1. scena dintr-o lucrare dramatica in care vorbeste un singur personaj. ♢ mica piesa comica recitata de un singur personaj. o - interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti.
2. vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da timp altora pentru replici; soliloc. (< franceza monologue)
1. scena dintr-o lucrare dramatica in care vorbeste un singur personaj. ♢ mica piesa comica recitata de un singur personaj. o - interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti.
2. vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da timp altora pentru replici; soliloc. (< franceza monologue)
2Monolog, monoloage, substantiv neutru
1. Scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj, fiind singur pe scena, isi exprima cu glas tare gandurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiza psihologica, prin care personajul supune introspectiei propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatica de proportii reduse, destinata sa fie interpretata de catre un singur actor.
2. Vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da altuia timp pentru replica; vorbire cu sine insusi. [Plural si: monologuri] – Din franceza Monologue.
1. Scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj, fiind singur pe scena, isi exprima cu glas tare gandurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiza psihologica, prin care personajul supune introspectiei propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatica de proportii reduse, destinata sa fie interpretata de catre un singur actor.
2. Vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da altuia timp pentru replica; vorbire cu sine insusi. [Plural si: monologuri] – Din franceza Monologue.
3Monolog substantiv (livresc) soliloc.
4Monolog substantiv neutru, plural monoloage/monologuri
5Monolog -oage n. 1) Scena dintr-o lucrare dramatica in care vorbeste un singur personaj. 2) Lucrare dramatica de mici proportii, pentru un singur actor. 3) Discurs lung al unei persoane, care nu permite interventia interlocutorilor. /<fr. monologue
6Monolog substantiv neutru
1. Scena dintr-o piesa de teatru in care vorbeste un singur personaj. ♦ Mica piesa comica recitata de un singur personaj. ♢ Monolog interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti.
2. Vorbire cu sine insusi a cuiva. [Plural -oage, -oguri. / conform franceza monologue, limba greaca (veche) monologos < monos – singur, logos – vorbire].
1. Scena dintr-o piesa de teatru in care vorbeste un singur personaj. ♦ Mica piesa comica recitata de un singur personaj. ♢ Monolog interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti.
2. Vorbire cu sine insusi a cuiva. [Plural -oage, -oguri. / conform franceza monologue, limba greaca (veche) monologos < monos – singur, logos – vorbire].
7Monolog (monologuri), substantiv neutru – Soliloc.
Franceza monologue. – Derivat monologa, verb (a vorbi singur), din franceza monologuer; monologhist, substantiv masculin (persoana care recita un monolog).
Franceza monologue. – Derivat monologa, verb (a vorbi singur), din franceza monologuer; monologhist, substantiv masculin (persoana care recita un monolog).