Moț
Definitie, sens si explicatie
1Moț1, moturi, substantiv neutru
1. suvita de par (mai lung si mai des) din frunte sau din crestetul capului (la oameni si la animale). ♢ Expresie (Familiar) (A fi) cu mot (in frunte) sau mai cu mot = (a se socoti) cu vaza, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav.
A spune lucrurile cu mot = a exagera, a inflori ceva.
Mot si el = se spune cand cineva intervine (nechemat) intr-o discutie.
A lua (pe cineva) de mot = a trage de par. ♦ suvita de par legata cu o panglica; prin extensiune panglica cu care se leaga aceasta suvita. ♦ (Mai ales la plural, in forma moate) suvita de par rasucita pe un siret, o hartie, o carpa etcetera pentru a se increti; prin extensiune siret, carpa, hartie etcetera folosita in acest scop; bigudiu.
2. Smoc de pene de pe capul unor pasari.
3. Panas, ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la fes, scufie, caciulita etcetera
4. Pielea rosie-albastruie de pe capul curcanului, care atarna in jos; creasta. ♢ Compus: motul-curcanului = A) planta erbacee mare cu flori rosii, roz sau albe in forma de spice care atarna in jos (Polygonum orientale); B) planta erbacee cu flori rosii, mici, asezate in spice lungi, care atarna ca o coada (Amaranthus caudatus).
5. Nume dat unor inflorescente.
6. (Regional) Planta acvatica cu flori verzui, unite in spic, care ies la suprafata apei (Potamogeton perfoliatus).
7. Partea superioara, ascutita, prelungita sau bulbucata, a unor lucruri; varf. [Plural si: moate.] – Etimologie necunoscuta
1. suvita de par (mai lung si mai des) din frunte sau din crestetul capului (la oameni si la animale). ♢ Expresie (Familiar) (A fi) cu mot (in frunte) sau mai cu mot = (a se socoti) cu vaza, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav.
A spune lucrurile cu mot = a exagera, a inflori ceva.
Mot si el = se spune cand cineva intervine (nechemat) intr-o discutie.
A lua (pe cineva) de mot = a trage de par. ♦ suvita de par legata cu o panglica; prin extensiune panglica cu care se leaga aceasta suvita. ♦ (Mai ales la plural, in forma moate) suvita de par rasucita pe un siret, o hartie, o carpa etcetera pentru a se increti; prin extensiune siret, carpa, hartie etcetera folosita in acest scop; bigudiu.
2. Smoc de pene de pe capul unor pasari.
3. Panas, ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la fes, scufie, caciulita etcetera
4. Pielea rosie-albastruie de pe capul curcanului, care atarna in jos; creasta. ♢ Compus: motul-curcanului = A) planta erbacee mare cu flori rosii, roz sau albe in forma de spice care atarna in jos (Polygonum orientale); B) planta erbacee cu flori rosii, mici, asezate in spice lungi, care atarna ca o coada (Amaranthus caudatus).
5. Nume dat unor inflorescente.
6. (Regional) Planta acvatica cu flori verzui, unite in spic, care ies la suprafata apei (Potamogeton perfoliatus).
7. Partea superioara, ascutita, prelungita sau bulbucata, a unor lucruri; varf. [Plural si: moate.] – Etimologie necunoscuta
2Moț2, Moață, moti, moate, substantiv masculin si feminin: Roman din Muntii Apuseni; motogan. – Conform: m o t1.
3Moț substantiv verifica cuvantul: inflorescenta, matca, matita.
4Moț substantiv (regional) motogan. (- din Apuseni.)
5Moț substantiv
1. (regional) motoc, motochina, (Transilvania, Mold. si Bucovina) cucui, (prin vestul Transilvania) pup, (prin Transilvania si Banat) pupui, (Moldova) tuluc. (- de pene, de par.)
2. (Botanica) motul-curcanului = A) (Polygonum orientale) = (regional) creasta-cocosului, nasul-curcanului; B) (Amaranthus angustifolius) stir.
1. (regional) motoc, motochina, (Transilvania, Mold. si Bucovina) cucui, (prin vestul Transilvania) pup, (prin Transilvania si Banat) pupui, (Moldova) tuluc. (- de pene, de par.)
2. (Botanica) motul-curcanului = A) (Polygonum orientale) = (regional) creasta-cocosului, nasul-curcanului; B) (Amaranthus angustifolius) stir.
6Mot (persoana) substantiv masculin, plural moti
7Mot (suvita de par, smoc de pene, ciucure, varf) substantiv neutru, plural moturi
8Mot (funda in cap, bigudiu rudimentar) substantiv neutru, plural moate
9Moț3 -i m.
Nume dat romanilor din Muntii Apuseni. /conform mot
Nume dat romanilor din Muntii Apuseni. /conform mot
10Moț2 moate n. 1) Tub special (din hartie sau din metal) in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula; bigudiu. 2) suvita rasucita in acest fel. /Origine necunoscuta
11Moț1 moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ♢ A lua (sau A apuca) de - pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ♢ -ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etcetera 5) Parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Origine necunoscuta
12Mot (moate), substantiv neutru – Virf, smoc, panas. – Varianta (plural) moturi.
Creatie expresiva, pusa in legatura cu mot-, ca bot fata de bot.
Intentia expresiva pare sa fie cea de „obiect care se balanseaza”, conform motai, bit, fit.
I s-a atribuit o origine dacica (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din limba slava (veche) motŭ „smoc” (Tiktin; Byck-graur; dupa aceasta ipoteza, t s-ar explica prin plural moti, care nu apare).
Derivat mota, verb (a da forma de virf); motat, adjectiv (cu mot; increzut, fudul); motoc, substantiv neutru (virf, conci, nod de par); motochina, substantiv feminin (virf; nod; umflatura, tumoare); motai, verb (a da din cap, a misca din cap; a dormita), a carui relatie cu mot apare evident (Tiktin; Candrea); motaiala, substantiv feminin (dormitare, balansare; toropeala, somnolenta); motaila, substantiv masculin (somnoros); motaitura, substantiv feminin (picoteala); mututui, substantiv masculin (Banat, crestet, virf); mututuiat, adjectiv (Banat, clontos, tuguiat). – Din rom. provine bulgara moc (Capidan, Raporturile, 227). – Conform: mot-.
Creatie expresiva, pusa in legatura cu mot-, ca bot fata de bot.
Intentia expresiva pare sa fie cea de „obiect care se balanseaza”, conform motai, bit, fit.
I s-a atribuit o origine dacica (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din limba slava (veche) motŭ „smoc” (Tiktin; Byck-graur; dupa aceasta ipoteza, t s-ar explica prin plural moti, care nu apare).
Derivat mota, verb (a da forma de virf); motat, adjectiv (cu mot; increzut, fudul); motoc, substantiv neutru (virf, conci, nod de par); motochina, substantiv feminin (virf; nod; umflatura, tumoare); motai, verb (a da din cap, a misca din cap; a dormita), a carui relatie cu mot apare evident (Tiktin; Candrea); motaiala, substantiv feminin (dormitare, balansare; toropeala, somnolenta); motaila, substantiv masculin (somnoros); motaitura, substantiv feminin (picoteala); mututui, substantiv masculin (Banat, crestet, virf); mututuiat, adjectiv (Banat, clontos, tuguiat). – Din rom. provine bulgara moc (Capidan, Raporturile, 227). – Conform: mot-.