Mult -ă
Definitie, sens si explicatie
1Mult, -ă, multi, -te, adjectiv , adverb
1. Adjectiv Care se afla in mare numar, in cantitate mare sau in sorturi diferite; de intensitate deosebita, de proportii mari, de durata lunga. ♢ Locutiune adverb De (mai) multe ori sau in (mai) multe randuri = in mod repetat, adesea. ♢ Expresie A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat, n. plural) Lucruri, fapte, intamplari numeroase (si variate). ♢ Expresie A nu sti multe = A) a trece repede la actiune, a lua hotarari energice; B) a se supara usor.
Mult cu multul sau multul cu mult = oricat de mult, foarte mult.
Multe (si de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate.
Multe si marunte = A) lucruri, probleme de tot felul; B) fleacuri, nimicuri. si mai multe nu = neaparat, cu orice pret.
2. Adv.
În cantitate insemnata, in mare masura; in mod intens, staruitor; cu valoare mare; pe o distanta mare; in timp indelungat; de repetate ori. ♢ Cu mult = in foarte mare masura.
Cel mult = A) maximum; B) in cel mai bun caz.
Mai mult = A) in special, mai ales, indeosebi; B) (reg.; in constructii negative) de acum inainte, din acest moment.
De mult = A) dintr-o vreme indepartata, de altadata; din vechime; B) de timpuriu, devreme. ♢ Locutiune conjunctie: De mult ce = din cauza, datorita cantitatii, duratei, intensitatii (extreme) etcetera ♢ Expresie Mai mult sau mai putin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) intrece masura, depaseste ceea ce trebuie sau se cuvine.
Mult si bine = vreme indelungata.
A nu mai avea mult = A) a fi aproape de sfarsitul unei actiuni; B) a fi aproape de sfarsitul vietii, a nu mai avea de trait decat putine zile. ♦ (Înv. si reg.; inaintea unui adjectiv sau a unui adverb, da acestora valoare de superlativ) in cel mai inalt grad; foarte, extrem. [Genitiv-dat. plural m. si feminin: multora] – Limba Latina Multus, -a, -um.
1. Adjectiv Care se afla in mare numar, in cantitate mare sau in sorturi diferite; de intensitate deosebita, de proportii mari, de durata lunga. ♢ Locutiune adverb De (mai) multe ori sau in (mai) multe randuri = in mod repetat, adesea. ♢ Expresie A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat, n. plural) Lucruri, fapte, intamplari numeroase (si variate). ♢ Expresie A nu sti multe = A) a trece repede la actiune, a lua hotarari energice; B) a se supara usor.
Mult cu multul sau multul cu mult = oricat de mult, foarte mult.
Multe (si de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate.
Multe si marunte = A) lucruri, probleme de tot felul; B) fleacuri, nimicuri. si mai multe nu = neaparat, cu orice pret.
2. Adv.
În cantitate insemnata, in mare masura; in mod intens, staruitor; cu valoare mare; pe o distanta mare; in timp indelungat; de repetate ori. ♢ Cu mult = in foarte mare masura.
Cel mult = A) maximum; B) in cel mai bun caz.
Mai mult = A) in special, mai ales, indeosebi; B) (reg.; in constructii negative) de acum inainte, din acest moment.
De mult = A) dintr-o vreme indepartata, de altadata; din vechime; B) de timpuriu, devreme. ♢ Locutiune conjunctie: De mult ce = din cauza, datorita cantitatii, duratei, intensitatii (extreme) etcetera ♢ Expresie Mai mult sau mai putin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) intrece masura, depaseste ceea ce trebuie sau se cuvine.
Mult si bine = vreme indelungata.
A nu mai avea mult = A) a fi aproape de sfarsitul unei actiuni; B) a fi aproape de sfarsitul vietii, a nu mai avea de trait decat putine zile. ♦ (Înv. si reg.; inaintea unui adjectiv sau a unui adverb, da acestora valoare de superlativ) in cel mai inalt grad; foarte, extrem. [Genitiv-dat. plural m. si feminin: multora] – Limba Latina Multus, -a, -um.
2Mult antonim: putin, nitel, oleaca, scurt
3Mult adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: numeros.
2. adverb verifica cuvantul: greu. (Pachetul atarna, cantareste -.)
3. adverb vartos, zdravan. (Bea -.)
4. adverb verifica cuvantul: departe.
5. adverb verifica cuvantul: indelungat.
6. adverb verifica cuvantul: indelung.
7. adverb intens, tare. (A suferit -.)
8. adverb rau, tare. (S-a chinuit -.)
9. adverb tare. (- ar vrea sa se plimbe.)
10. adjectiv verifica cuvantul: variat.
1. adjectiv verifica cuvantul: numeros.
2. adverb verifica cuvantul: greu. (Pachetul atarna, cantareste -.)
3. adverb vartos, zdravan. (Bea -.)
4. adverb verifica cuvantul: departe.
5. adverb verifica cuvantul: indelungat.
6. adverb verifica cuvantul: indelung.
7. adverb intens, tare. (A suferit -.)
8. adverb rau, tare. (S-a chinuit -.)
9. adverb tare. (- ar vrea sa se plimbe.)
10. adjectiv verifica cuvantul: variat.
4Mult adjectiv m., plural multi; f. singular multa, plural multe; g.-d. plural m. multor, f. multora
5Mult3 -e n.
Numar mare (de obiecte sau de fiinte). ♢ -e si de toate fel de fel de lucruri. -e si marunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neinsemnate. A nu sti -e a) a se supara usor; b) a trece la actiune. /<lat. multus
Numar mare (de obiecte sau de fiinte). ♢ -e si de toate fel de fel de lucruri. -e si marunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neinsemnate. A nu sti -e a) a se supara usor; b) a trece la actiune. /<lat. multus
6Mult1 -ta (-ti, -te) 1) Care este in cantitate mare. 2) Care este de lunga durata. - timp. /<lat. multus
7Mult2 adverb 1) În numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce -.
A canta -. ♢ Cu - in mare masura; considerabil. Mai - mai cu seama; indeosebi. Cel - a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai - mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din - in mai - intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai - sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai -, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea - asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. - si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea - a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa - in urma. 3) (deseori urmat de Prea) În cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. - stimat. - dorit. - preafrumos. /<lat. multus
A canta -. ♢ Cu - in mare masura; considerabil. Mai - mai cu seama; indeosebi. Cel - a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai - mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din - in mai - intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai - sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai -, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea - asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. - si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea - a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa - in urma. 3) (deseori urmat de Prea) În cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. - stimat. - dorit. - preafrumos. /<lat. multus
8Mult (-ta), adjectiv –
1. Abundent. –
2. (Adv.) Destul, considerabil, enorm, in catitate mare. –
3. (Adv.) Timp indelungat, un interval mare de timp. – Mai mult, inca, in plus. – Cel mult, numai, atit. – De mult, altadata, cu lung timp in urma. – Prea mult, peste masura, in exces. –
4. (Adv.) Numai, abia, doar. –
5. (Substantiv neutru:) Cantitate mare, lucruri numeroase. – Multi, lume, nenumarati oameni. – Multe, nenumarate lucruri. – si mai multe nu, neaparat, cu orice pret.
Multul cu mult, oricit de mult, foarte mult. – Mr. multu, megl. mult, istr. munt.
Limba Latina multus (Puscariu 1124; Candrea-dens., 1168; Rew 5740), conform limba italiana molto, prov., cat. molt, verifica cuvantul: franceza moult, sp. mucho, port. muito. – Derivat multicel (var. multisor), adjectiv (destul); multime (var. cuvant invechit, multie), substantiv feminin (oameni multi, multitudine, abundenta); inmulti (var. multi), verb (a multiplica; a augmenta; reflexiv, a se reproduce); inmultire, substantiv feminin (multiplicare); inmultitor, substantiv neutru (multiplicator); deinmultit, substantiv neutru (primul factor al unei inmultirii).
Multumi (var. cuvant invechit, multemi, Trans., multami), verb (a satisface, a satura; a premia, a gratifica, a plati, a-si exprima satisfactia prin cuvinte de gratie; reflexiv, a fi satisfacut; reflexiv, a fi, a se arata satul, a nu putea mai mult), este fara indoiala, un der. de la multime (› *multimi › multemi), ca indestula de la destul.
Derivat general admisa, din la multi ani (Cretu 349; Tiktin; Rew 487; Candrea; Scriban; Barbulescu, Arhiva, Xxxiii, 47; Sandfeld 42) nu pare posibila, fiindca astfel de compuse nu sint curente in rom. (Trans., multam nu este un rezultat al lui multi ani, ci o varianta dialectala a lui multumesc; paralelismul cu limba neogreaca: εἰς πολλὰ ἔτη „sa traiasca multi ani” › στολλάτη „multumesc” este sugestiv, fara sa constituie un argument hotaritor, fiindca acest etimon nu explica celelalte sensuri ale cuvintului).
Derivat multameala, substantiv feminin (gratitudine), cuvant invechit; multumita (var. multamita), substantiv feminin (premiu, recompensa; recunostinta); multumitor (var. multamitor), adjectiv (satisfacator, suficient, recunoscator); nemultumire, substantiv feminin (neplacere); nemultumit, adjectiv (nesatisfacut, mofturos); nemultumitor, adjectiv (care nu da satisfactie). – Derivat din franceza multiplu, adjectiv ; multiplica, verb; multiplicator, adjectiv ; multiplicat, substantiv neutru; multiplicitate, substantiv feminin; submultiplu, substantiv neutru
1. Abundent. –
2. (Adv.) Destul, considerabil, enorm, in catitate mare. –
3. (Adv.) Timp indelungat, un interval mare de timp. – Mai mult, inca, in plus. – Cel mult, numai, atit. – De mult, altadata, cu lung timp in urma. – Prea mult, peste masura, in exces. –
4. (Adv.) Numai, abia, doar. –
5. (Substantiv neutru:) Cantitate mare, lucruri numeroase. – Multi, lume, nenumarati oameni. – Multe, nenumarate lucruri. – si mai multe nu, neaparat, cu orice pret.
Multul cu mult, oricit de mult, foarte mult. – Mr. multu, megl. mult, istr. munt.
Limba Latina multus (Puscariu 1124; Candrea-dens., 1168; Rew 5740), conform limba italiana molto, prov., cat. molt, verifica cuvantul: franceza moult, sp. mucho, port. muito. – Derivat multicel (var. multisor), adjectiv (destul); multime (var. cuvant invechit, multie), substantiv feminin (oameni multi, multitudine, abundenta); inmulti (var. multi), verb (a multiplica; a augmenta; reflexiv, a se reproduce); inmultire, substantiv feminin (multiplicare); inmultitor, substantiv neutru (multiplicator); deinmultit, substantiv neutru (primul factor al unei inmultirii).
Multumi (var. cuvant invechit, multemi, Trans., multami), verb (a satisface, a satura; a premia, a gratifica, a plati, a-si exprima satisfactia prin cuvinte de gratie; reflexiv, a fi satisfacut; reflexiv, a fi, a se arata satul, a nu putea mai mult), este fara indoiala, un der. de la multime (› *multimi › multemi), ca indestula de la destul.
Derivat general admisa, din la multi ani (Cretu 349; Tiktin; Rew 487; Candrea; Scriban; Barbulescu, Arhiva, Xxxiii, 47; Sandfeld 42) nu pare posibila, fiindca astfel de compuse nu sint curente in rom. (Trans., multam nu este un rezultat al lui multi ani, ci o varianta dialectala a lui multumesc; paralelismul cu limba neogreaca: εἰς πολλὰ ἔτη „sa traiasca multi ani” › στολλάτη „multumesc” este sugestiv, fara sa constituie un argument hotaritor, fiindca acest etimon nu explica celelalte sensuri ale cuvintului).
Derivat multameala, substantiv feminin (gratitudine), cuvant invechit; multumita (var. multamita), substantiv feminin (premiu, recompensa; recunostinta); multumitor (var. multamitor), adjectiv (satisfacator, suficient, recunoscator); nemultumire, substantiv feminin (neplacere); nemultumit, adjectiv (nesatisfacut, mofturos); nemultumitor, adjectiv (care nu da satisfactie). – Derivat din franceza multiplu, adjectiv ; multiplica, verb; multiplicator, adjectiv ; multiplicat, substantiv neutru; multiplicitate, substantiv feminin; submultiplu, substantiv neutru