Murmura
Definitie, sens si explicatie
1Murmura, murmur, verb I.
1. Tranzitiv si instranzitiv A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet, nedeslusit, monoton, soptit. ♦ Intranzitiv A protesta cu jumatate de glas; a se plange, a carti, a bombani.
2. Intranzitiv (La pers. 3) A produce un zgomot usor si continuu; a fremata; a susura. – Din limba latina Murmurare, franceza Murmurer.
1. Tranzitiv si instranzitiv A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet, nedeslusit, monoton, soptit. ♦ Intranzitiv A protesta cu jumatate de glas; a se plange, a carti, a bombani.
2. Intranzitiv (La pers. 3) A produce un zgomot usor si continuu; a fremata; a susura. – Din limba latina Murmurare, franceza Murmurer.
2Murmura verb
1. verifica cuvantul: sopti.
2. verifica cuvantul: protesta.
3. verifica cuvantul: plange.
4. verifica cuvantul: bombani.
5. verifica cuvantul: clipoci.
1. verifica cuvantul: sopti.
2. verifica cuvantul: protesta.
3. verifica cuvantul: plange.
4. verifica cuvantul: bombani.
5. verifica cuvantul: clipoci.
3Murmura verb, indicativ prezent 1 singular murmur, 3 singular si plural murmura
4A Murmura mumur
1. tranzitiv 1) (cuvinte, sunete, propozitii) A pronunta cu voce joasa si nedeslusit. 2) (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a ingana; a fredona.
2. intranzitiv (despre ape curgatoare, frunze miscate de vant etcetera) A face sa se auda un murmur; a produce un zgomot lin, continuu si placut; a susura; a sopoti. /<lat. murmurare, franceza murmurer
1. tranzitiv 1) (cuvinte, sunete, propozitii) A pronunta cu voce joasa si nedeslusit. 2) (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a ingana; a fredona.
2. intranzitiv (despre ape curgatoare, frunze miscate de vant etcetera) A face sa se auda un murmur; a produce un zgomot lin, continuu si placut; a susura; a sopoti. /<lat. murmurare, franceza murmurer
5Murmura verb I.
1. tr., intr.
A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet, nedeslusit.
2. intr.
A susura. [< franceza murmurer].
1. tr., intr.
A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet, nedeslusit.
2. intr.
A susura. [< franceza murmurer].
6Murmura verb I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie incet, nedeslusit.
Ii. intr. a susura. (< franceza murmurer)
Ii. intr. a susura. (< franceza murmurer)
7Murmura (murmur, at), verb – A susura. – Mr. murmuredz, murmurare.
Franceza murmurer (in mr., probabil din limba italiana mormorare).
Puscariu 1134 il considera drept reprezentant direct din limba latina murmurāre, conform Rew 5761; dar aparentele pledeaza in favoarea unei der. neologice, inclinind spre limba albaneza murmuroń (Philippide, Ii, 648), bulgara marmorja. – Derivat murmui, verb (a murmura) incrucisare intre murmura si mormai (Tiktin); murmurisi, verb (a murmura), secolul Xviii, cuvant invechit din limba neogreaca: μουρμουρίζω; murmur (var. murmur, murmura), substantiv neutru (susur), din franceza murmure (var. din limba italiana mormore si limba neogreaca: μουρμοῦρα); murmurator, adjectiv (care murmura); murmuitor, adjectiv (care murmura); murmuiala, substantiv feminin, ca mormaiala.
Franceza murmurer (in mr., probabil din limba italiana mormorare).
Puscariu 1134 il considera drept reprezentant direct din limba latina murmurāre, conform Rew 5761; dar aparentele pledeaza in favoarea unei der. neologice, inclinind spre limba albaneza murmuroń (Philippide, Ii, 648), bulgara marmorja. – Derivat murmui, verb (a murmura) incrucisare intre murmura si mormai (Tiktin); murmurisi, verb (a murmura), secolul Xviii, cuvant invechit din limba neogreaca: μουρμουρίζω; murmur (var. murmur, murmura), substantiv neutru (susur), din franceza murmure (var. din limba italiana mormore si limba neogreaca: μουρμοῦρα); murmurator, adjectiv (care murmura); murmuitor, adjectiv (care murmura); murmuiala, substantiv feminin, ca mormaiala.