Muștiuc
Definitie, sens si explicatie
1Mustiuc, mustiucuri, substantiv neutru
1. Piesa detasabila (de ebonita, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se sufla.
2. Capatul metalic cu care se termina un furtun si care serveste la concentrarea si dirijarea jetului de lichid.
3. Piesa de metal sau de lemn captusita cu tabla si montata la capatul de presare al preselor folosite la fasonarea caramizilor, a tiglelor etcetera – Din limba germana Mundstück.
1. Piesa detasabila (de ebonita, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se sufla.
2. Capatul metalic cu care se termina un furtun si care serveste la concentrarea si dirijarea jetului de lichid.
3. Piesa de metal sau de lemn captusita cu tabla si montata la capatul de presare al preselor folosite la fasonarea caramizilor, a tiglelor etcetera – Din limba germana Mundstück.
2Mustiuc substantiv verifica cuvantul: zabala.
3Mustiuc substantiv (Muzica) ambusura, (regional) pliscoi. (- al clarinetului.)
4Mustiuc substantiv neutru (silabe -tiuc), plural mustiucuri
5Mustiuc -uri n. 1) Tub mic (de os, de lemn, de ebonita) in care se fixeaza tigara pentru a fuma; tigaret. 2) Extremitate a unui instrument muzical de suflat, pe unde se sufla cu gura; ambusura. 3) Capatul metalic al unui furtun care serveste la reglarea curentului de apa. [Silabe -tiuc] /<germ.
Mundstück
Mundstück
6Mustiuc substantiv neutru
1. Capatul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se sufla; ambusura.
2. Capatul metalic cu care se termina un furtun.
3. Piesa de otel sau de lemn captusit cu tabla, cu care se fasoneaza caramizile sau tiglele. [< limba germana Mundstück].
1. Capatul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se sufla; ambusura.
2. Capatul metalic cu care se termina un furtun.
3. Piesa de otel sau de lemn captusit cu tabla, cu care se fasoneaza caramizile sau tiglele. [< limba germana Mundstück].
7Mustiuc substantiv neutru
1. capatul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se sufla; ambusura.
2. capatul metalic cu care se termina un furtun.
3. piesa de otel sau de lemn captusit cu tabla, cu care se fasoneaza caramizile sau tiglele. (< limba germana Mundstück)
1. capatul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se sufla; ambusura.
2. capatul metalic cu care se termina un furtun.
3. piesa de otel sau de lemn captusit cu tabla, cu care se fasoneaza caramizile sau tiglele. (< limba germana Mundstück)