Mușuroi
Definitie, sens si explicatie
1Musuroi2, musuroiesc, verb Iv.
Tranzitiv A ingramadi pamant la radacina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Reflexiv Figurativ A se aduna, a se strange, a se gramadi. [Varianta: Musiroi verb Iv] – Din Musuroi1.
Tranzitiv A ingramadi pamant la radacina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Reflexiv Figurativ A se aduna, a se strange, a se gramadi. [Varianta: Musiroi verb Iv] – Din Musuroi1.
2Musuroi1, musuroaie, substantiv neutru
1. Movilita formata din tarana pe care o arunca la suprafata solului furnicile, cartitele etcetera cand isi sapa coridoarele subterane; prin extensiune grup de furnici care locuiesc intr-un furnicar; furnicar.
2. Gramada de pamant adunata la radacina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vant, de inghet sau pentru ale favoriza dezvoltarea.
3. (Urmat de determinari) Gramada (mica).
4. (Regional) Ridicatura mica de pamant; movila, deal. [Varianta: (invechit si reg.) mosinoi, mosiroi, mosoroi, mosuroi, musinoi, musiroi, musunoi substantiv neutru] – Limba Latina Mus araneus.
1. Movilita formata din tarana pe care o arunca la suprafata solului furnicile, cartitele etcetera cand isi sapa coridoarele subterane; prin extensiune grup de furnici care locuiesc intr-un furnicar; furnicar.
2. Gramada de pamant adunata la radacina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vant, de inghet sau pentru ale favoriza dezvoltarea.
3. (Urmat de determinari) Gramada (mica).
4. (Regional) Ridicatura mica de pamant; movila, deal. [Varianta: (invechit si reg.) mosinoi, mosiroi, mosoroi, mosuroi, musinoi, musiroi, musunoi substantiv neutru] – Limba Latina Mus araneus.
3Musuroi substantiv verifica cuvantul: cartita, sobol.
4Musuroi verb verifica cuvantul: gramadi, imbulzi, indesa, inghesui, ingramadi.
5Musuroi substantiv
1. movilita. (Un - facut de cartite.)
2. verifica cuvantul: furnicar.
3. verifica cuvantul: cuib.
4. mogaldeata, (regional) maguiata. (Un -pe un teren ses.)
5. musuroi inierbat verifica cuvantul: marghila.
1. movilita. (Un - facut de cartite.)
2. verifica cuvantul: furnicar.
3. verifica cuvantul: cuib.
4. mogaldeata, (regional) maguiata. (Un -pe un teren ses.)
5. musuroi inierbat verifica cuvantul: marghila.
6Musuroi substantiv neutru, plural musuroaie
7Musuroi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural musuroiesc, imperfect 3 singular musuroia; conjunctie: prezent 3 singular si plural musuroiasca
8A se musuroi se -iesc intranzitiv figurativ (mai ales despre fiinte) A se aduna laolalta in numar mare; a se strange gramada (ca un musuroi). /Din musuroi
9A musuroi -iesc tranzitiv (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A inconjura cu pamant radacina (asemenea unui musuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibari. /Din musuroi
10Musuroi -oaie n. 1) Movilita de pamant pe care o fac cartitele sau furnicile in locul unde isi au cuibul. 2) Gramajoara de pamant adunata la baza unei plante (porumb, cartof etcetera) in timpul prasitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicatura mica de pamant (naturala sau facuta de om). /<lat. mus araneus
11Musuroi (musuroaie), substantiv neutru –
1. Furnicar. –
2. Ridicatura de pamint. – Varianta mosoroi, mosunoi, mosinoi. – Mr. sumuroñu.
Creatie expresiva, pornind de la mis- „ideea de furnicar”, conform misuna „a furnica, a forfoti”, misuna „furnicare”, cu sufix -oi.
Cihac, Ii, 198, a intuit legatura cu a misui, dar pleca de la limba slava (veche) mĕsiti „a amesteca”; in acelasi fel, Puscariu 1098 si Rew 5620 pornesc de la misuna, dar il explica prin limba latina mixtiōnem.
Celelalte explicatii sint fara valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din limba latina mus araneus (Candrea; Scriban), corectat in *musaroneus (Graur, Bl, V, 86). – Derivat musuroi, verb (a acoperi cu pamint, a face musuroi); musuroit, substantiv neutru (musuroire).
1. Furnicar. –
2. Ridicatura de pamint. – Varianta mosoroi, mosunoi, mosinoi. – Mr. sumuroñu.
Creatie expresiva, pornind de la mis- „ideea de furnicar”, conform misuna „a furnica, a forfoti”, misuna „furnicare”, cu sufix -oi.
Cihac, Ii, 198, a intuit legatura cu a misui, dar pleca de la limba slava (veche) mĕsiti „a amesteca”; in acelasi fel, Puscariu 1098 si Rew 5620 pornesc de la misuna, dar il explica prin limba latina mixtiōnem.
Celelalte explicatii sint fara valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din limba latina mus araneus (Candrea; Scriban), corectat in *musaroneus (Graur, Bl, V, 86). – Derivat musuroi, verb (a acoperi cu pamint, a face musuroi); musuroit, substantiv neutru (musuroire).