Mâhni
Definitie, sens si explicatie
1Mâhni, mahnesc, verb Iv.
Tranzitiv si reflexiv A cauza sau a simti o (usoara) durere sufleteasca; a (se) intrista, a (se) amari, a (se) supara. – Et.nec.
Tranzitiv si reflexiv A cauza sau a simti o (usoara) durere sufleteasca; a (se) intrista, a (se) amari, a (se) supara. – Et.nec.
2Mâhni verb
1. a (se) amari, a (se) indispune, a (se) indurera, a (se) intrista, a (se) necaji, a (se) supara, (invechit si popular) a (se) obidi, (invechit si reg.) a (se) scarbi, (invechit) a (se) otari, a (se) ravni, (figurativ) a (se) catrani. (L-ai mahnit pe tata cu vorbele tale.)
2. verifica cuvantul: intrista.
3. verifica cuvantul: posomori.
1. a (se) amari, a (se) indispune, a (se) indurera, a (se) intrista, a (se) necaji, a (se) supara, (invechit si popular) a (se) obidi, (invechit si reg.) a (se) scarbi, (invechit) a (se) otari, a (se) ravni, (figurativ) a (se) catrani. (L-ai mahnit pe tata cu vorbele tale.)
2. verifica cuvantul: intrista.
3. verifica cuvantul: posomori.
3Mahni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural mahnesc, imperfect 3 singular mahnea; conjunctie: prezent 3 singular si plural mahneasca
4A Mâhni -esc tranzitiv A face sa se mahneasca; a amari; a intrista; a scarbi. /Origine necunoscuta
5A Se Mâhni ma -esc intranzitiv (despre persoane) A deveni trist; a simti o durere sufleteasca; a se amari; a se intrista; a se scarbi. /Origine necunoscuta