Mântuitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Mântuitor, -oare, mantuitori, -oare, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Care mantuie (1), salveaza.
2. (Rar) Care mantuie (2), care vindeca; tamaduitor.
3. (În limbaj bisericesc) Care mantuie (3), izbaveste (de pacate); izbavitor. ♦ (Substantivat, m. singular art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pronuntat: -tu-i-] – Mantui + sufix -tor.
1. (Adesea substantivat) Care mantuie (1), salveaza.
2. (Rar) Care mantuie (2), care vindeca; tamaduitor.
3. (În limbaj bisericesc) Care mantuie (3), izbaveste (de pacate); izbavitor. ♦ (Substantivat, m. singular art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pronuntat: -tu-i-] – Mantui + sufix -tor.
2Mântuitor adjectiv verifica cuvantul: dezrobitor, eliberator, liberator, salvator.
3Mântuitor adjectiv , substantiv art.
1. adjectiv izbavitor, salvator, (invechit) spasitor.
2. substantiv art. (Termen Bisericesc) Hristos, Iisus, Mesia (art.).
1. adjectiv izbavitor, salvator, (invechit) spasitor.
2. substantiv art. (Termen Bisericesc) Hristos, Iisus, Mesia (art.).
4Mantuitor adjectiv m. (silabe -tu-i-), plural mantuitori; f. singular si plural mantuitoare
5Mântuitor1 -oare (-ori, -oare) 1) Care mantuie de o situatie grea. 2) Care mantuie de pacate. [Silabe -tu-i-] /a mantui + sufix -tor
6Mântuitor2 m. art. rel.
Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [Silabe -tu-i-] /a mantui + sufix -tor
Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [Silabe -tu-i-] /a mantui + sufix -tor