Mărar
Definitie, sens si explicatie
1Mărar substantiv masculin Planta erbacee aromatica din familia umbeliferelor, cu frunze filiforme si cu flori galbene, intrebuintata drept condiment (Anethum graveolens). ♢ Expresie A se baga in vorba ca mararul in ciorba sau (rar) a se amesteca ca mararul in bucate = a participa nepoftit la o discutie. – Conform: limba albaneza m ë r a j, limba neogreaca: m a r a t h r o n.
2Marar substantiv masculin
3Mărar m.
Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata, cu frunze marunte si cu flori galbene-verzui, folosita drept condiment. /Cuv. autoht.
Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata, cu frunze marunte si cu flori galbene-verzui, folosita drept condiment. /Cuv. autoht.
4Marar substantiv masculin – Planta (Anethum graveolens).
Legat. de limba greaca (veche) μάραθρον, dar der. e obscura.
Derivat directa din limba greaca (veche) (Thumb 15; Philippide, Principii, 107; Philippide, Ii, 744; Pascu, Ii, 60; Diculescu, Elementele, 460) e putin probabila.
Poate din limba neogreaca: μαράθριον (Berneker, Ii, 73; Philippide, Ii, 647), conform limba albaneza marai, mërajë, limba sarba:, cr. morac.
Conform: molotru. – Derivat mararas, substantiv masculin (planta, Phellandrium aquaticum).
Legat. de limba greaca (veche) μάραθρον, dar der. e obscura.
Derivat directa din limba greaca (veche) (Thumb 15; Philippide, Principii, 107; Philippide, Ii, 744; Pascu, Ii, 60; Diculescu, Elementele, 460) e putin probabila.
Poate din limba neogreaca: μαράθριον (Berneker, Ii, 73; Philippide, Ii, 647), conform limba albaneza marai, mërajë, limba sarba:, cr. morac.
Conform: molotru. – Derivat mararas, substantiv masculin (planta, Phellandrium aquaticum).