Măreție
Definitie, sens si explicatie
1Măreție substantiv feminin
1. Faptul de a fi maret; ansamblu de calitati care trezesc admiratie si respect; grandoare, splendoare, fast1.
2. (Înv. si reg.) Mandrie, semetie, trufie. – Maret + sufix -ie.
1. Faptul de a fi maret; ansamblu de calitati care trezesc admiratie si respect; grandoare, splendoare, fast1.
2. (Înv. si reg.) Mandrie, semetie, trufie. – Maret + sufix -ie.
2Măreție substantiv verifica cuvantul: aroganta, fala, fudulie, infatuare, infumurare, ingamfare, mandrie, orgoliu, semetie, trufie, vanitate.
3Măreție substantiv
1. verifica cuvantul: grandoare.
2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de -.)
3. grandoare, maiestate, semetie. (- piscurilor albe de zapada.)
4. verifica cuvantul: fast.
5. splendoare, stralucire, (invechit) pohfala. (- alaiului domnesc.)
6. verifica cuvantul: glorie.
1. verifica cuvantul: grandoare.
2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de -.)
3. grandoare, maiestate, semetie. (- piscurilor albe de zapada.)
4. verifica cuvantul: fast.
5. splendoare, stralucire, (invechit) pohfala. (- alaiului domnesc.)
6. verifica cuvantul: glorie.
4Maretie substantiv feminin, art. maretia, g.-d. art, maretiei; plural maretii
5Măreție f. 1) Caracter maret; grandoare; splendoare. 2) depr.
Atitudine de superioritate nejustificata fata de altii; fala; ingamfare; infumurare. /maret + sufix -ie
Atitudine de superioritate nejustificata fata de altii; fala; ingamfare; infumurare. /maret + sufix -ie