Mărturisi
Definitie, sens si explicatie
1Mărturisi, marturisesc, verb Iv.
1. Tranzitiv A declara, a relata, a spune, a sustine. ♦ Prin specializare: A face o depozitie in fata unei instante. ♦ (Înv.) A propovadui, a predica o credinta, o invatatura morala.
2. Intranzitiv, Tranzitiv A dovedi, a adeveri, a proba.
3. Tranzitiv A recunoaste (ca adevarat); a admite, a accepta.
4. Tranzitiv A spune deschis, a da pe fata, a arata fara ocol.
5. Tranzitiv si reflexiv A (se) destainui. ♦ Reflexiv A se spovedi. ♦ Tranzitiv (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din limba slava (veche) Marturisati.
1. Tranzitiv A declara, a relata, a spune, a sustine. ♦ Prin specializare: A face o depozitie in fata unei instante. ♦ (Înv.) A propovadui, a predica o credinta, o invatatura morala.
2. Intranzitiv, Tranzitiv A dovedi, a adeveri, a proba.
3. Tranzitiv A recunoaste (ca adevarat); a admite, a accepta.
4. Tranzitiv A spune deschis, a da pe fata, a arata fara ocol.
5. Tranzitiv si reflexiv A (se) destainui. ♦ Reflexiv A se spovedi. ♦ Tranzitiv (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din limba slava (veche) Marturisati.
2A marturisi antonim: a ascunde, a tainui, a tacea, a tagadui
3Mărturisi verb verifica cuvantul: predica, propaga, propovadui, raspandi.
4Mărturisi verb
1. verifica cuvantul: afirma.
2. a declara, a recunoaste. (si-a - crima.)
3. verifica cuvantul: destainui.
4. verifica cuvantul: spovedi.
5. (Termen Bisericesc) a (se) spovedi, (invechit si reg.) a (se) griji, (invechit) a (se) duhovnici. (S-a - preotului.)
6. verifica cuvantul: confirma.
7. a accepta, a admite, a recunoaste. (Pana la urma a - ca asa este.)
1. verifica cuvantul: afirma.
2. a declara, a recunoaste. (si-a - crima.)
3. verifica cuvantul: destainui.
4. verifica cuvantul: spovedi.
5. (Termen Bisericesc) a (se) spovedi, (invechit si reg.) a (se) griji, (invechit) a (se) duhovnici. (S-a - preotului.)
6. verifica cuvantul: confirma.
7. a accepta, a admite, a recunoaste. (Pana la urma a - ca asa este.)
5Marturisi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural marturisesc, imperfect 3 singular marturisea, conjunctie: prezent 3 singular si plural marturiseasca
6A se mărturisi ma -esc intranzitiv 1) rel. (despre crestini) A-si recunoaste (unui duhovnic) pacatele in vederea iertarii lor; a se spovedi. 2) A incredinta (cuiva) o taina; a face confidente; a se destainui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisati
7A mărturisi -esc tranzitiv 1) (lucruri stiute sau banuite, intamplate etcetera) A face cunoscut; a da pe fata; a declara. 2) pop.
A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaste. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati
A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaste. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati