Narațiune
Definitie, sens si explicatie
1Narațiune, naratiuni, substantiv feminin Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente intr-o desfasurare gradata (si in forma literara); povestire. [Pronuntat: -ti-u-. – Varianta: (invechit) Naratie substantiv feminin] – Din franceza Narration, limba latina Narratio, -onis.
2Narațiune substantiv (Lit.) istorie, istorisire, poveste, povestire, (englezism) story, (invechit) spunere. (A publicat o lunga -.)
3Naratiune substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. naratiunii; plural naratiuni
4Narațiune -i f.
Relatare a unor fapte intr-o forma literara, specifica genului epic (a unei intamplari, a unui eveniment etcetera); povestire. [G.-d. Naratiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. narration, limba latina narratio, -onis
Relatare a unor fapte intr-o forma literara, specifica genului epic (a unei intamplari, a unui eveniment etcetera); povestire. [G.-d. Naratiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. narration, limba latina narratio, -onis
5Narațiune substantiv feminin Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs in care oratorul expune faptele. [Pronume -ti-u-, varianta naratie substantiv feminin / conform limba latina narratio, franceza narration].
6Narațiune substantiv feminin povestire, istorisire. ♢ parte a unui discurs cuprinzand expunerea faptelor. (< franceza narration, limba latina narratio)