Nas
Definitie, sens si explicatie
1Nas, nasuri, substantiv neutru
1. Parte proeminenta a fetei, situata intre obraji, frunte si gura, servind ca organ al respiratiei si al mirosului. ♢ Locutiune adverb Sub (sau, rar, in) nasul cuiva sau sub nas = in imediata apropiere, in fata, sub ochii cuiva. (În legatura cu verbe ca „a vorbi”, „a canta” etcetera) pe nas = cu timbru nazal. ♢ Expresie A avea nas sau a-si ridica nasul = a indrazni, a cuteza. (Familiar) A-si lua nasul la purtare = a deveni prea indraznet, a se obraznici.
A (nu-) si cunoaste (sau vedea, sti) lungul nasului = a (nu-) si da seama cat e in stare sa faca cu puterile proprii; a (nu-) si da seama de masura pe care trebuie s-o pastreze fata de altii; a (nu) se comporta cuviincios. (Familiar) A-i cadea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-si pierde indrazneala sau ingamfarea, a ramane rusinat, umilit. (Familiar) Nu-ti cade (sau pica) nasul daca... = nu ti se intampla nimic, nu-ti pierzi demnitatea daca...
Nu-i ajungi (nici) cu prajina la nas = e foarte increzut. (A umbla sau a fi, a se tine) cu nasul (pe) sus = a (fi) increzut, sfidator.
A stramba din nas = a fi nemultumit.
A da nas (cuiva) = a ingadui prea multe (cuiva).
A taia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rusina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva).
A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reprosa (cuiva ceva) (cu rautate).
A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva.
A-i veni (cuiva) mustarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supara; a se enerva, a se infuria.
A fi cu nasul de ceara = a fi foarte susceptibil.
A lasa (sau a pune) nasul in jos sau in pamant = a se rusina, a se simti vinovat.
A se intoarce (de undeva) cu nasul in jos = a se intoarce rusinat. (Familiar) Sa-ti fie in nas! = sa-ti fie rusine! (Familiar) A-si baga (sau a-si vari) nasul in ceva (sau undeva, in toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca intr-o afacere, intr-o problema (care nu-l priveste).
A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = A) a domina, a stapani, a conduce (pe cineva), determinandu-l sa faca ceva (care nu este in interesul sau); B) a amagi, a insela (pe cineva).
A scoate panglici pe nas = a exagera; a minti.
A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe langa) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil.
A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Familiar) A arunca (cuiva ceva) in nas = a spune (cuiva ceva) direct, fara menajamente.
A-i rade cuiva in nas = a rade cuiva in fata, batandu-si joc de el. (Familiar) A-i iesi (sau a-i da) pe nas = a o pati, a i se infunda. (Familiar) A(-i) intoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a intoarce spatele (cuiva).
A tranti (sau a inchide cuiva) usa in nas = A) a refuza sa primeasca (pe cineva); B) a pleca suparat de la cineva, inchizand usa cu putere.
A se impiedica de nas = avea nasul excesiv de lung.
A nu vedea de nas = a fi neatent.
A nu vedea mai departe decat lungul nasului = a fi marginit.
A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) in graba sau intamplator. (Familiar) A-si arata sau a(-si) scoate nasul (la iveala) = a aparea, a se infatisa.
A da nas(ul) cu cineva = a se intalni cu cineva pe neasteptate (si fara a dori). (A se intalni) nas in nas (cu cineva) = (a se intalni) fata in fata (cu cineva).
Nu miroase a nas de om = nu e fapta de om vrednic. (Ir.) Îi curge untura (sau grasimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Figurativ Miros dezvoltat, fin; simt de orientare in imprejurari dificile, capacitate de intuire exacta a unei situatii. ♦ (Rar) Fata, obraz, cap.
2. Proeminenta a unei piese, care serveste la fixarea piesei intr-o anumita pozitie sau la ghidarea, ridicarea sau distantarea unei alte piese.
3. Partea anterioara a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Limba Latina Nasus.
1. Parte proeminenta a fetei, situata intre obraji, frunte si gura, servind ca organ al respiratiei si al mirosului. ♢ Locutiune adverb Sub (sau, rar, in) nasul cuiva sau sub nas = in imediata apropiere, in fata, sub ochii cuiva. (În legatura cu verbe ca „a vorbi”, „a canta” etcetera) pe nas = cu timbru nazal. ♢ Expresie A avea nas sau a-si ridica nasul = a indrazni, a cuteza. (Familiar) A-si lua nasul la purtare = a deveni prea indraznet, a se obraznici.
A (nu-) si cunoaste (sau vedea, sti) lungul nasului = a (nu-) si da seama cat e in stare sa faca cu puterile proprii; a (nu-) si da seama de masura pe care trebuie s-o pastreze fata de altii; a (nu) se comporta cuviincios. (Familiar) A-i cadea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-si pierde indrazneala sau ingamfarea, a ramane rusinat, umilit. (Familiar) Nu-ti cade (sau pica) nasul daca... = nu ti se intampla nimic, nu-ti pierzi demnitatea daca...
Nu-i ajungi (nici) cu prajina la nas = e foarte increzut. (A umbla sau a fi, a se tine) cu nasul (pe) sus = a (fi) increzut, sfidator.
A stramba din nas = a fi nemultumit.
A da nas (cuiva) = a ingadui prea multe (cuiva).
A taia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rusina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva).
A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reprosa (cuiva ceva) (cu rautate).
A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva.
A-i veni (cuiva) mustarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supara; a se enerva, a se infuria.
A fi cu nasul de ceara = a fi foarte susceptibil.
A lasa (sau a pune) nasul in jos sau in pamant = a se rusina, a se simti vinovat.
A se intoarce (de undeva) cu nasul in jos = a se intoarce rusinat. (Familiar) Sa-ti fie in nas! = sa-ti fie rusine! (Familiar) A-si baga (sau a-si vari) nasul in ceva (sau undeva, in toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca intr-o afacere, intr-o problema (care nu-l priveste).
A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = A) a domina, a stapani, a conduce (pe cineva), determinandu-l sa faca ceva (care nu este in interesul sau); B) a amagi, a insela (pe cineva).
A scoate panglici pe nas = a exagera; a minti.
A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe langa) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil.
A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Familiar) A arunca (cuiva ceva) in nas = a spune (cuiva ceva) direct, fara menajamente.
A-i rade cuiva in nas = a rade cuiva in fata, batandu-si joc de el. (Familiar) A-i iesi (sau a-i da) pe nas = a o pati, a i se infunda. (Familiar) A(-i) intoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a intoarce spatele (cuiva).
A tranti (sau a inchide cuiva) usa in nas = A) a refuza sa primeasca (pe cineva); B) a pleca suparat de la cineva, inchizand usa cu putere.
A se impiedica de nas = avea nasul excesiv de lung.
A nu vedea de nas = a fi neatent.
A nu vedea mai departe decat lungul nasului = a fi marginit.
A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) in graba sau intamplator. (Familiar) A-si arata sau a(-si) scoate nasul (la iveala) = a aparea, a se infatisa.
A da nas(ul) cu cineva = a se intalni cu cineva pe neasteptate (si fara a dori). (A se intalni) nas in nas (cu cineva) = (a se intalni) fata in fata (cu cineva).
Nu miroase a nas de om = nu e fapta de om vrednic. (Ir.) Îi curge untura (sau grasimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Figurativ Miros dezvoltat, fin; simt de orientare in imprejurari dificile, capacitate de intuire exacta a unei situatii. ♦ (Rar) Fata, obraz, cap.
2. Proeminenta a unei piese, care serveste la fixarea piesei intr-o anumita pozitie sau la ghidarea, ridicarea sau distantarea unei alte piese.
3. Partea anterioara a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Limba Latina Nasus.
2Nas substantiv
1. (Anatomie) (invechit si reg.) nara.
2. (Tehn.) pinten. (- la o piesa.)
1. (Anatomie) (invechit si reg.) nara.
2. (Tehn.) pinten. (- la o piesa.)
3Nas substantiv neutru, plural nasuri
4Nas -uri n. 1) Organ al mirosului si al respiratiei situat deasupra gurii. - acvilin. - carn. ♢ A vorbi pe - a vorbi fonfait. Cu -ul In jos a) cuprins de rusine; b) mofluz. A lasa (sau A pune) -ul in jos (sau In pamant) a fi cuprins de un sentiment de vinovatie. A (nu) avea - a (nu) indrazni. A stramba din - a) a manifesta nemultumire; b) a face mofturi. A-si baga (sau A-si vari) -ul in ceva (sau Unde nu-i fierbe oala) a se ame-steca nepoftit in treburile altuia. A (nu)-si cunoaste (sau A (nu)-si sti) Lungul -ului a) a (nu)-si sti locul; b) a (nu) sti masura. A da - in - cu cineva a se intalni fata in fata (pe neasteptate) cu cineva. A duce (sau A purta) Pe cineva de - a) a amagi pe cineva; b) a manipula dupa plac pe cineva. A-i iesi cuiva (ceva) pe - a avea de suferit de pe urma unui folos anterior. A (nu) fi de -ul cuiva a (nu) fi potrivit, pe masura cuiva. A fi cu -ul de ceara a fi foarte sensibil. - in - fata in fata. Sub - aproape de tot. De sub - din fata ochilor. 2) Simt al realitatii inconjuratoare. ♢ - subtire simt ascutit; spirit subtil. A avea - fin a fi perspicace; a avea fler. 3) Proeminenta pe partea dinainte a unui mecanism sau a unei masini. -ul avionului. -ul corabiei. /<lat. nasus
5Nas (nasuri), substantiv neutru –
1. Organ al mirosului. –
2. Nerusinare, neobrazare. – Megl. nas, istr. nǫs.
Limba Latina nāsus (Puscariu 1154; Candrea-dens., 1205; Rew 5842), conform limba italiana naso, friul., prov., cat. nas, franceza nez. – Derivat nasos, adjectiv (cu nas mare); nasut, adjectiv (nasos), cuvint suspect, pe care Puscariu 1157, Candrea-dens., 1206 si Rew 5843 il deriva din limba latina nāsūtus, conform limba italiana nasuto.
1. Organ al mirosului. –
2. Nerusinare, neobrazare. – Megl. nas, istr. nǫs.
Limba Latina nāsus (Puscariu 1154; Candrea-dens., 1205; Rew 5842), conform limba italiana naso, friul., prov., cat. nas, franceza nez. – Derivat nasos, adjectiv (cu nas mare); nasut, adjectiv (nasos), cuvint suspect, pe care Puscariu 1157, Candrea-dens., 1206 si Rew 5843 il deriva din limba latina nāsūtus, conform limba italiana nasuto.