Nasture
Definitie, sens si explicatie
1Nasture, nasturi, substantiv masculin
1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etcetera, de diferite forme, care serveste la incheiatul hainelor, al pernelor etcetera sau ca ornament la o haina; bumb.
2. (Regional) Tableta, comprimat, pastila (continand o substanta medicamentoasa). – Etimologie necunoscuta
1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etcetera, de diferite forme, care serveste la incheiatul hainelor, al pernelor etcetera sau ca ornament la o haina; bumb.
2. (Regional) Tableta, comprimat, pastila (continand o substanta medicamentoasa). – Etimologie necunoscuta
2Nasture substantiv verifica cuvantul: bulin, caseta, comprimat, drajeu, hap, pastila, pilula, tableta.
3Nasture substantiv (popular) bumb. (Un - la haina.)
4Nasture substantiv masculin, art. nasturele; plural nasturi
5Nasture -I m.
Piesa mica (de os, sidef, metal, lemn etcetera) folosita la incheiatul obiectelor de imbracaminte, fetelor de perna, de plapuma ori ca ornament. /Origine necunoscuta
Piesa mica (de os, sidef, metal, lemn etcetera) folosita la incheiatul obiectelor de imbracaminte, fetelor de perna, de plapuma ori ca ornament. /Origine necunoscuta
6Nasture (nasturi), substantiv masculin –
1. (Înv.) siret, panglica. –
2. Buton. – Mr. nastur(e). limba italiana: nastro „panglica”, conform pav. nastol, valtel. nàstola.
Rezultatul normal, *nastru, plural *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etcetera Secolul Xvi.
Derivat din limba latina *nastula (Pascu, I, 124; conform Puscariu 1157 si Candrea-dens., 1209), din limba greaca (veche) νάστουλον (Skok, Zrph., Liv, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabila.
Pentru relatia cu limba italiana, conform Tiktin, Meyer-lübke, Zrph., Xxxii, 462, Rew 5840 si Rosetti, Ii,
80. – Derivat inasturat, adjectiv (impodobit cu nasturi); nasturel, substantiv masculin (margareta, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitatie moderna a numelui stiintific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bulgara nastur (Capidan, Raporturile, 223).
1. (Înv.) siret, panglica. –
2. Buton. – Mr. nastur(e). limba italiana: nastro „panglica”, conform pav. nastol, valtel. nàstola.
Rezultatul normal, *nastru, plural *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etcetera Secolul Xvi.
Derivat din limba latina *nastula (Pascu, I, 124; conform Puscariu 1157 si Candrea-dens., 1209), din limba greaca (veche) νάστουλον (Skok, Zrph., Liv, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabila.
Pentru relatia cu limba italiana, conform Tiktin, Meyer-lübke, Zrph., Xxxii, 462, Rew 5840 si Rosetti, Ii,
80. – Derivat inasturat, adjectiv (impodobit cu nasturi); nasturel, substantiv masculin (margareta, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitatie moderna a numelui stiintific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bulgara nastur (Capidan, Raporturile, 223).