Neoplatonism
Definitie, sens si explicatie
1Neoplatonism substantiv neutru Doctrina filozofica din secolul Iii-vi ai carei adepti reluau filozofia lui Platon, incercand s-o concilieze cu conceptiile mistice-religioase din Orient. [Pronuntat: ne-o-] – Din franceza Neo-platonisme.
2Neoplatonism substantiv neutru (silabe ne-o-pla-)
3Neoplatonism n. (in secolul Iii-vi) Curent filozofic care a sistematizat platonismul, im-binandu-l cu ideile aristotelismului si cu cele ale neopitagorismului. [Silabe Ne-o-] /<fr. neo-platonisme
4Neoplatonism substantiv neutru Curent filozofic mistic reactionar, aparut in epoca elenistica si ajuns la apogeu in epoca de decadere a Imperiului roman, care proclama ideea crearii lumii prin „emanatia” din divinitate si pe aceea a cunoasterii prin extaz mistic. [Conform: franceza neo-platonisme].
5Neoplatonism substantiv neutru doctrina filozofica care, reunind intr-o viziune originala idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice si cu misticismul oriental, proclama ideea crearii lumii prin „emanatia” din divinitate si pe aceea a cunoasterii prin extaz mistic. (< franceza neo-platonisme)