Nichel
Definitie, sens si explicatie
1Nichel substantiv neutru Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenusiu, lucios, putin oxidabil, maleabil si ductil, cu numeroase intrebuintari tehnice. – Din franceza Nickel, limba germana Nickel.
2Nichel substantiv neutru, simb.
Ni
Ni
3Nichel n.
Metal feromagnetic alb-argin-tiu, maleabil si ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, intrebuintat la con-fectionarea instrumentelor medicale, a obie-ctelor de uz casnic, la obtinerea unor aliaje cu proprietati anticorosive etcetera /<fr. nickel, limba germana Nickel
Metal feromagnetic alb-argin-tiu, maleabil si ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, intrebuintat la con-fectionarea instrumentelor medicale, a obie-ctelor de uz casnic, la obtinerea unor aliaje cu proprietati anticorosive etcetera /<fr. nickel, limba germana Nickel
4Nichel substantiv neutru (Chimie) Metal feromagnetic alb-argintiu, inoxidabil, asemanator fierului, intrebuintat la fabricarea aliajelor de otel speciale, a instrumentelor medicale etcetera [< franceza nickel, limba germana Nickel].
5Nichel substantiv neutru metal feromagnetic alb-cenusiu, inoxidabil, asemanator fierului, folosit la fabricarea aliajelor de otel speciale, a instrumentelor medicale etcetera (< franceza nickel, limba germana Nickel)