Nobilime
Definitie, sens si explicatie
1Nobilime substantiv feminin (În unele tari, si in epoca moderna.)
1. Categorie sociala cuprinzand (in societatea medievala) pe posesorii de feude si de titluri ereditare sau pe fostii feudali si pe descendentii lor, care au pastrat unele privilegii de casta; aristocratie, noblete (2). ♦ Nobilii dintr-o epoca, dintr-o regiune, dintr-o localitate.
2. (Rar) Noblete (1). – Nobil + sufix -ime.
1. Categorie sociala cuprinzand (in societatea medievala) pe posesorii de feude si de titluri ereditare sau pe fostii feudali si pe descendentii lor, care au pastrat unele privilegii de casta; aristocratie, noblete (2). ♦ Nobilii dintr-o epoca, dintr-o regiune, dintr-o localitate.
2. (Rar) Noblete (1). – Nobil + sufix -ime.
2Nobilime substantiv L. aristocratie, (rar) noblete, (invechit) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (- feu-dala occidentala.)
2. verifica cuvantul: boierime.
2. verifica cuvantul: boierime.
3Nobilime substantiv verifica cuvantul: noblete.
4Nobilime substantiv feminin, g.-d. art. nobilimii
5Nobilime f. (colectiv de la nobil) (in oranduirea feudala si, astazi, in unele tari) 1) Patura sociala privilegiata, constand din reprezentanti cu titluri ereditare. 2) Multime de nobili. [G.-d. Nobilimii] /nobil + suf. -ime
6Nobilime substantiv feminin Totalitatea nobililor; boierime. [< Nobil + -ime].
7Nobilime substantiv feminin categorie sociala privilegiata, din elemente ale clasei dominante, care detine un titlu de noblete. (< nobil + -ime)