Nominativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Nominativ, -ă, nominativi, -e, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Caz al flexiunii nominale a carui functie specifica este aceea de subiect si care este considerat forma de baza a substantivului.
2. Adjectiv (Fin.; in sintagma) Obligatie nominativa = obligatie care poarta inscris numele creditorului. – Din limba latina Nominativus, franceza Nominatif.
1. Substantiv neutru: Caz al flexiunii nominale a carui functie specifica este aceea de subiect si care este considerat forma de baza a substantivului.
2. Adjectiv (Fin.; in sintagma) Obligatie nominativa = obligatie care poarta inscris numele creditorului. – Din limba latina Nominativus, franceza Nominatif.
2Nominativ s., adjectiv
1. substantiv (Gram.) (invechit) numitoare.
2. adjectiv verifica cuvantul: nominal.
1. substantiv (Gram.) (invechit) numitoare.
2. adjectiv verifica cuvantul: nominal.
3Nominativ adjectiv m., plural nominativi; f. singular nominativa, plural nominative
4Nominativ substantiv neutru, plural nominative
5Nominativ2 -a (-i, -e) 1) Care serveste pentru a numi; cu ajutorul caruia se numeste. Functie -a. 2) Care tine de nominatie; propriu nominatiei. /<lat. nominativus, limba franceza: nominatif
6Nominativ1 -e n. lingv.
Caz la care sta, de obicei, subiectul si care raspunde la intre-barile: cine? ce? /<lat. nominativus, limba franceza: nominatif
Caz la care sta, de obicei, subiectul si care raspunde la intre-barile: cine? ce? /<lat. nominativus, limba franceza: nominatif
7Nominativ substantiv neutru Caz al declinarii in care stau subiectul, apozitia si numele predicativ. ♢ Nominativ etic = forma de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 singular, folosit intr-o constructie in care, ca si in cazul dativului etic, se cere interlocutorului sa participe afectiv la ceea ce se povesteste. [Plural -ve. / conform limba latina nominativus, franceza nominatif].
8Nominativ, -ă adjectiv Care contine un nume, nominal. ♢ (Fin.) Obligatie nominativa = obligatie pe care este scris numele creditorului. [< franceza nominatif].
9Nominativ, -ă I. adjectiv nominal (1). o (fin.) obligatie -a = obligatie pe care este scris numele creditorului.
Ii. substantiv neutru caz al declinarii in care stau subiectul, apozitia si numele predicativ. (< limba latina nominativus, franceza nominatif)
Ii. substantiv neutru caz al declinarii in care stau subiectul, apozitia si numele predicativ. (< limba latina nominativus, franceza nominatif)