Noră
Definitie, sens si explicatie
1Noră, nurori, substantiv feminin Sotia cuiva considerata in raport cu parintii sotului ei. ♢ Expresie A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neindemanatica la treburile gospodaresti. – Limba Latina Nurus.
2Nora substantiv feminin, g.-d. art. nurorii; plural nurori
3Noră nurori f.
Sotie a fiului in raport cu parintii acestuia. ♢ A intrat -a-n blide se spune cu ironie despre neindemanarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-d. Nurorii] /<lat. nurus
Sotie a fiului in raport cu parintii acestuia. ♢ A intrat -a-n blide se spune cu ironie despre neindemanarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-d. Nurorii] /<lat. nurus
4Nora (nurori), substantiv feminin – Sotia fiului. – Varianta (invechit) nor.
Mr. nor(a), megl. nora.
Limba Latina nǒrus, forma populara a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Puscariu 1190; Candrea-dens., 1244; Rew 6000), conform limba italiana nuora, prov. noro, verifica cuvantul: franceza nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora.
Varianta supravietuieste in legaturi sintactice: noru-mea, noru-sa; plural indica un paralelism cu sora.
Pentru absenta diftongarii, conform Rosetti, I,
60. E cuvint de uz general (Alr, I, 260).
Mr. nor(a), megl. nora.
Limba Latina nǒrus, forma populara a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Puscariu 1190; Candrea-dens., 1244; Rew 6000), conform limba italiana nuora, prov. noro, verifica cuvantul: franceza nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora.
Varianta supravietuieste in legaturi sintactice: noru-mea, noru-sa; plural indica un paralelism cu sora.
Pentru absenta diftongarii, conform Rosetti, I,
60. E cuvint de uz general (Alr, I, 260).