Nova
Definitie, sens si explicatie
1Nova, novez, verb I. Tranzitiv (Jur.) A face, a incheia o novatie (1). – Din franceza Nover, limba latina Novare.
2Nova verb, indicativ prezent 1 singular novez, 3 singular si plural noveaza
3A nova -ez tranzitiv jur. (obligatii vechi) A supune unei novatii; a face o novatie. /<fr. nover, limba latina novare
4Nova substantiv feminin (regional) varietate de struguri hibrizi.
5Nova verb I. tr.
A supune (o obligatie) unei novatii. [Conform: franceza nover, limba latina novare].
A supune (o obligatie) unei novatii. [Conform: franceza nover, limba latina novare].
6Nova verb tr. a supune (o obligatie) unei novatii. (< franceza nover, limba latina novare)