Novație
Definitie, sens si explicatie
1Novație, novatii, substantiv feminin
1. Act juridic prin care o obligatie noua si cu alt continut se substituie unei obligatii vechi (ce se stinge).
2. (Rar) Inovatie. – Din franceza Novation, limba latina Novatio.
1. Act juridic prin care o obligatie noua si cu alt continut se substituie unei obligatii vechi (ce se stinge).
2. (Rar) Inovatie. – Din franceza Novation, limba latina Novatio.
2Novatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. novatia (silabe -ti-a), g.-d. art. novatiei; plural novatii, art. novatiile (silabe -ti-i-)
3Novație -i f.
Act juridic constand in stingerea unei obligatii vechi (intre doua persoane sau organizatii) si inlocuirea ei cu alta noua. /<fr. novation, limba latina novatio, -onis
Act juridic constand in stingerea unei obligatii vechi (intre doua persoane sau organizatii) si inlocuirea ei cu alta noua. /<fr. novation, limba latina novatio, -onis
4Novație substantiv feminin
1. Stingere a unei obligatii prin crearea alteia noi, care se deosebeste de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului.
2. (Rar) Inovatie. [Genitiv -iei, varianta novatiune substantiv feminin / conform franceza novation, limba latina novatio].
1. Stingere a unei obligatii prin crearea alteia noi, care se deosebeste de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului.
2. (Rar) Inovatie. [Genitiv -iei, varianta novatiune substantiv feminin / conform franceza novation, limba latina novatio].
5Novație substantiv feminin
1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi.
2. intelegere intervenita intre partile interesate, in baza careia are loc inlocuirea debitorului printr-o alta persoana care preia obligatiile stabilite initial.
3. inlocuire a unui contract de comert exterior prin altul nou. (< franceza novation, limba latina novatio)
1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi.
2. intelegere intervenita intre partile interesate, in baza careia are loc inlocuirea debitorului printr-o alta persoana care preia obligatiile stabilite initial.
3. inlocuire a unui contract de comert exterior prin altul nou. (< franceza novation, limba latina novatio)